Echinocțiul de toamnă 2023, când Soarele se va afla pe Ecuatorul ceresc, are loc pe data de 23 septembrie, la ora 09:50. Evenimentul marchează începutul toamnei astronomice, când noaptea este egală cu ziua, în orice loc de pe Pământ. Începând cu acest moment, ziua se va micșora în emisfera nordică, iar noaptea va crește, urmând ca durata de întuneric să ajungă la maximum la solstițiul de iarnă. Totodată, în acest interval se va trece la ora de iarnă.

În anul 2023, echinocțiul de toamnă are loc pe 23 septembrie, la ora 09:50 (ora României) şi reprezintă momentul în care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu Ecuatorul ceresc, potrivit site-ului www.astro-urseanu.ro.

În această zi, în emisfera australă începe primăvara. Fenomenul nu se produce la aceeaşi dată în fiecare an, din cauză că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie. La latitudinile țării noastre, în aceste zile Soarele va culmina la amiază la o înălțime medie de 45°, ceea ce reprezintă jumătatea distanței unghiulare dintre zenit și orizont.

Când are loc echinocțiul de toamnă ziua este egală cu noaptea, în sensul că orele de lumină sunt tot atâtea câte cele de întuneric, în orice loc de pe Pământ. Ulterior, ziua (perioada de timp iluminată de Soare într-un ciclu de 24 de ore) devine tot mai mică, iar noaptea tot mai mare, până la solstiţiul de iarnă, din 22 decembrie 2023, când va fi cea mai lungă noapte din an.

Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocţiului se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” - „egal” şi „nox”, „noctis” - „noapte”.

Echinocțiul de toamnă reprezintă momentul în care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu Ecuatorul ceresc. Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă.

Calendarul popular păstrează în zona echinocţiului de toamnă amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea şi renaşterea Zeiţei Mumă, de origine neolitică, peste care părinţii bisericii creştine au suprapus moartea, numită Adormirea (15 august), şi naşterea Fecioarei Maria (8 septembrie), potrivit volumului „Zile şi mituri.

Calendarul ţăranului român” (2000), de Ion Ghinoiu. La 8 septembrie, sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei. Vremea se răceşte, începe migraţia păsărilor, iar o vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula.