Să zbori în spațiul cosmic este o experiență la care mulți oameni pot doar visa. Dar călătoriile spațiale au și efecte negative. Corpul uman a evoluat pentru a funcționa în atmosfera cu gravitație a Pământului, așa că timpul petrecut în imponderabilitate afectează corpul uman, care are nevoie de o perioadă de timp pentru a se recupera, relatează BBC, după ce astronauții Suni Williams și Butch Wilmore s-au întors pe Pământ după nouă luni petrecute pe Stația Spațială Internațională.
Misiunea lor la bordul ISS trebuia să dureze doar opt zile, dar a devenit în mod neașteptat un sejur forțat de nouă luni. Acum începe recuperarea celor doi astronauți.
„Spațiul este de departe cel mai extrem mediu cu care s-au confruntat oamenii . Pur și simplu nu am evoluat pentru a face față condițiilor extreme”, spune profesorul Damian Bailey, care studiază fiziologia umană la Universitatea din South Wales.
Călătoria în spațiu schimbă corpul uman, iar la început totul pare minunat.
„Se simte ca o vacanță”, spune astronautul Tim Peake, care a mers pe stația spațială în 2015.
„Inima se simte ușoară, mușchii și oasele simt ușoare. Plutești în acel minunat mediu cu gravitate zero”, povestește el.
Imaginați-vă că vă petreceți săptămâni întregi în pat și nu trebuie să vă ridicați deloc - aceasta este de fapt o tehnică pe care oamenii de știință o folosesc pentru a investiga impactul gravitației zero.
Dar a acest lucru afectează mușchii. Chiar și atunci când stăm pur și simplu în picioare, folosim mușchii din tot corpul pentru a ne menține în poziție verticală. Iar acest lucru nu se întâmplă în microgravitația de la bordul ISS. Forța musculară capătă un alt sens atunci când totul este practic fără greutate.
Inima și vasele de sânge fac, de asemenea, mai puțin efort, deoarece nu mai trebuie să pompeze sânge împotriva gravitației, așa că încep să slăbească. Și oasele devin mai slabe și mai fragile.
„În fiecare lună, aproximativ 1% din oase și mușchi vor slăbi. Este o îmbătrânire accelerată”, spune profesorul Bailey.
Iar acest lucru devine evident la întoarcerea pe Pământ. Astronauții care au nevoie de sprijin pentru a ieși din capsula spațială, apoi sunt ajutați să urce pe o targă.
Acesta este motivul pentru care astronauții merg în spațiu doar dacă au condiție fizică de top. Apoi, rutina lor zilnică implică două ore de exerciții fizice pentru a menține cât mai mult posibil sănătatea mușchilor și a oaselor.
După revenirea pe pământ, Suni și Butch vor începe un program intens de antrenament pentru a-și recăpăta forța.
„Probabil că vor avea nevoie de câteva luni pentru a-și dezvolta masa musculară”, spune dr. Helen Sharman, care a fost primul britanic în spațiu.
Masa osoasă ar putea avea nevoie de câțiva „câțiva ani” pentru a-și revenit, dar chiar și atunci, există „modificări subtile ale tipului de os pe care le reconstruim după întoarcerea pe Pământ, care s-ar putea să nu revină niciodată la normal”, spune Sharman.
Dar spațiul aduce schimbări în întregul corp. Chiar și tipurile de bacterii bune care trăiesc în ccorpul uman – microbiomul – sunt modificate.
Fluidele din organism se schimbă, de asemenea, în microgravitație. În loc să fie trase în jos, spre picioare ca pe Pământ, fluidele se deplasează în sus, spre piept și față. Umflarea feței este una dintre primele modificări vizibile ale corpului.
Dar acest lucru poate duce și la umflarea creierului și la modificări ale ochiului, inclusiv ale nervului optic, retinei și chiar ale formei ochiului. Acest „sindrom neuro-ocular asociat zborului spațial” poate duce la vedere încețoșată și leziuni potențial ireversibile.
De asemenea, microgravitația distorsionează sistemul vestibular, care ne ajută să ne menținem echilibrul. În spațiu, nu există sus, jos sau lateral.
„Acea fază inițială, când ai amețeli și ai probleme cu echilibrul, durează două sau trei zile. Primele două sau trei zile înapoi pe Pământ pot fi foarte grele”, spune astronautul Tim Peake.