O să spun ceva care nu o să le convină guvernanților: rezolvarea problemei consumului de droguri în rândul copiilor și adolescenților nu pornește de la învinuirea lor - așa cum au sugerat încă de săptămâna trecută ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, și prefectul Bucureștiului, Rareș Hopincă, care au spus că elevii trebuie testați în școli și să-și facă analize de sânge. Prima soluție nu este niciodată să tratăm copiii drept infractori. Soluțiile sunt altundeva și pot fi gândite pozitiv, dacă trecem peste populismul guvernanților.

Trebuie să identificăm și să pedepsim traficanții din cauza cărora aceste droguri ajung în mâinile minorilor. Iar în paralel, pentru copiii noștri, trebuie să investim în programe educaționale, de consiliere psihologică și în activități de recreere, așa cum au făcut alte țări și unde rezultatele sunt încurajatoare.

Și eu sunt părinte. La fel ca milioanele de părinți din această țară, și eu îmi doresc să-mi știu copiii în siguranță. Și eu sunt de acord că școala trebuie să aibă un rol fundamental în prevenire și combatere, dar nu putem să punem toată povara în cârca ei. Mai ales când, oricum, școala din România trece printr-o suferință cronică din cauza lipsei de personal medical, consilieri școlari și de profesori pe care nu i-a pregătit nimeni să facă față creșterii consumului de droguri din școli și licee.

Și eu sunt de acord că ai noștri copii trebuie supravegheați, dar totul trebuie să se întâmple într-un context care chiar să-i ajute, validat de știință. Pornim de la cauză, oferim alternative sănătoase pentru senzația de „high" pe care o provoacă drogurile, venim cu consiliere psihologică pentru cei care au nevoie și creăm o celulă de siguranță în jurul copilului: familie, școală, autorități etc.

Înainte ca guvernanții să mai vină cu idei reducționiste, inutile și cvasi-polițiste, haideți să ne uităm la ce au făcut Islanda și alte țări care au preluat modelul său, precum Anglia sau Lituania. Spoiler alert: e un proces care durează ani întregi, necesită milioane de euro anual și răbdare din partea tuturor. Nu mesaje populiste că se poate „peste noapte".

Din 1998 și până în 2016, Islanda a reușit să scadă consumul de alcool de la 42% la 5% printre adolescenții între 15 și 16 ani. De asemenea, proporția tinerilor care au încercat vreodată canabis s-a diminuat de la 17% la 7%, iar numărul celor care fumează zilnic a coborât de la 23% la 3%. Cum au ajuns aici?

În primul rând, au colaborat cu neuro-cercetători din Denver (SUA) care s-au uitat la modul în care funcționează creierul în raport cu adicțiile. Așa au înțeles că tinerii caută acea senzație de „high" prin consumul de droguri. O senzație de euforie, deconectare sau de adrenalină pe care o explorează fie din cauza anturajului, fie din cauza problemelor de acasă, a depresiei, tendințelor de suicid etc.

Ce au transmis oamenii de știință guvernului islandez: trebuie să recreați acea senzație de „high" oferită de droguri prin activități care nu sunt nocive. Mai simplu spus: 1) dați-le ceva mai bun de făcut decât să se drogheze și 2) faceți asta de la vârste cât mai fragede, înainte să se apuce de consum.

Așa că statul islandez a început să investească ani la rând în programe sportive - care să le asigure copiilor participarea la activități organizate de trei-patru ori pe săptămână. Sportul a fost focusul cel mai important, inclusiv prin sprijinirea cluburilor sportive pentru tineret - gândiți-vă doar unde este sportul de masă în România: la pământ! Dar islandezii nu s-au oprit aici.

Finanțarea publică a crescut și pentru cluburi de muzică, dans și arte pentru a le oferi copiilor alternative la droguri. Alternative prin care să se simtă mai bine în pielea lor și că aparțin unui grup. De exemplu, în Reykjavik, primăria oferă carduri speciale de timp liber familiilor ca să le poată plăti activități recreative fiecărui copil (de la lecții de înot, balet, șah la lecții de chitară etc.). Valoarea unui card este de 75.000 de coroane islandeze pe an, ceea ce înseamnă 2.600 de lei românești. Nu este o sumă mare, dar aici constanța este cheia. Între timp, chiar acum, Guvernul din România se gândește să sufoce cu noi taxe activitățile culturale.

Alte măsuri pe care le-au aplicat: interzicerea reclamelor pentru alcool și țigări, iar fiecare școală a fost obligată să constituie o asociație de părinți care să fie în permanentă legătură cu școala și care să-i încurajeze pe ceilalți părinți să petreacă mai mult timp cu copiii lor, inclusiv să vorbească despre ce îi preocupă și cine sunt prietenii lor.

Un alt lucru pe care l-au făcut islandezii este să monitorizeze anual situația prin chestionare adresate copiilor în școli. Dar ce este iar interesant aici este că, înainte de colectarea datelor, personalul din școli și ceilalți membri ai comunității apropiate minorului primesc o formă de training. Miza este ca tinerii să ofere răspunsuri cât mai oneste în chestionare, iar pentru asta adulții din jurul lor trebuie să știe cum să le ofere un spațiu cât mai sigur adolescenților.

Și în Anglia se înregistrează o scădere a procentului de elevi care au consumat droguri. Dacă în 2018, 24% dintre copiii între 11 și 15 ani declarau că au consumat cel puțin o dată droguri, trei ani mai târziu procentul lor a scăzut la 18%. Printre măsurile pe care le-au implementat se numărăr introducerea obligatorie a educației despre droguri în curriculumul școlar pentru toate școlile publice și pregătirea profesorilor de către specialiști din domeniu. Mai exact, educația despre droguri este inclusă în educația pentru sănătate, care abordează și sănătatea mintală, fiindcă cele două sunt interconectate.

În plus, Anglia investește aproape 9% din bugetul pentru sănătate doar pentru servicii de sănătate mintală, iar una dintre ținte este ca 345.000 de copii și tineri să beneficieze de consiliere psihologică până în 2024. Doar în 2023, englezii au alocat mai mult de 1 miliard de lire sterline în acest scop.

La fel ca Islanda, Anglia investește și ea masiv în crearea de spații sigure, dar în același timp distractive pentru tineri. Departamentul pentru Cultură, Media și Sport va investi 560 de milioane de lire sterline pentru a construi noi spații dedicate tinerilor, unde să poată primi ajutor specializat, dar și să poată poată participa la activități culturale și sportive. Totodată, englezii investesc masiv în așa-numitele „hub-uri pentru familii", unde practic părinții și copiii primesc gratuit asistență în funcție de nevoile lor, inclusiv dacă unul dintre membri consumă droguri. Iar în școli cu oferte educative alternative există echipe multidisciplinare (medic, profesor, consilier etc.) care lucrează cu tinerii aflați în cel mai mare risc de consum.

Din 2006, și trei orașe mari din Lituania, inclusiv capitala, Vilnius, au început să aplice modelul islandez, unde, de asemenea, a scăzut consumul de alcool, țigări și amfetamine în rândul elevilor de clasa a X-a. Cea mai bună evoluție a fost observată pentru procentul elevilor care au declarat că au fost în stare de ebrietate cel puțin o dată: de la 68% la 44%.

Dar asta s-a întâmplat după 13 ani, cu un efort mare financiar și cu măsuri care au adus împreună părinții, școala și autoritățile. De exemplu, în orașul Kaunas, părinții beneficiază de nouă sesiuni gratuite de consiliere parentală în fiecare an, primăria oferă finanțare suplimentară pentru instituții publice și ONG-uri care lucrează în promovarea sănătății mintale și gestionarea stresului. Mai mult, din 2015, orașul a început să ofere activități sportive gratuite lunea, miercurea și vinerea.

Este timpul să o spunem clar și răspicat: în loc să aruncăm cu pietre în copiii și adolescenții care se confruntă cu probleme complexe, trebuie să venim cu soluții pentru ei care au dat rezultate concrete în alte țări. Și revin, din nou, la adevărații infractori și la nevoia statului român de a investiga toate canalele prin care aceștia ajung la copii, inclusiv prin darkweb, după cum avertizează și ONU.

În loc să venim cu soluții care doar pun o bandă de leucoplast pe o rană adâncă, ar trebui să ne asumăm un angajament pe termen lung: să investim în viitorul tinerilor și să le oferim instrumentele de care au nevoie pentru a face alegeri mai bune în viață. O astfel de investiție nu numai că va salva generații de tineri de la o viață de suferință, dar va aduce beneficii întregii societăți, de la economie până la calitatea vieții.