Sunt case din România în care Moș Crăciun nu ajunge niciodată. În localitatea Botoroaga, din Teleorman, locuiesc, într-o încăpere în care cândva erau îngrijite animale, cinci copii împreună cu mama lor. Nu au fost niciodată într-o vacanță, iar singura plecare din satul lor a fost într-o excursie, la București. Locuiesc în fostul cabinet veterinar al satului, într-o cămăruță cu ferestre vechi, care nu mai țin adăpost de vânt sau ploaie, dar înconjurați de jocul fraților și protejați de iubirea mamei. Au visuri mari, și chiar dacă posibilitățile sunt puține, cu toții merg la școală, pentru că își doresc să îmbrace uniformele de polițiști.

Să devină polițiști, acesta este visul a 5 copii din Teleorman. Dorm cu toții într-o singură cameră, iar atunci când afară este frig se joacă la căldura sobei. Își imaginează că sunt deja polițiști, iar cămăruța se transformă rapid într-un poligon de antrenament.

Reporter: Dar ce îți place cel mai mult când vezi un polițist?David: Că are pistolul aici. Au stat aici, la peco, și... cine e băut la volan... Reporter: Cum te-a salutat?David: Copil: „Salut!”Reporter: Ți-a strigat așa? Și ai ținut tu minte asta? Că te-a salutat un polițist?David: Da.

Reporter: Tu ce vrei să te faci?Alina: Polițistă!Reporter: Toată lumea vrea polițist, o să fiți o familie de polițiști, așa-i?Alina: Da.Reporter: Ce îți place ție, cel mai mult, la mesera asta de polițist?Alina: Că au cătușe și că prind hoții.

Alex are 13 ani și este cel mai mare dintre frați, el este și cel care le poartă de grijă celor mai mici, iar pentru ca lor să le fie bine, muncește cu ziua în curțile vecinilor. Din cei câțiva bănuți pe care îi câștigă, cumpără mâncare pentru el și frații lui.

Alex: Am muncit la un vecin. La o casă care bagă utilajele înauntru, și nu mi-a dat nimic...Reporter: Ai muncit, practic, pentru bani.Alex: Da, știu să dau cu glet...David: Cu canciocu... da.Alex: Ajut, să aduc o găleată de ciment, de glet..Reporter: Și cam cât câștigi?Alex: Păi... un milion, 50 de lei, depinde...

Să aibă fiecare camera lui este ce își doresc cel mai mult, și se gândesc cum ar fi, dacă într-o zi, vor pleca din casa de la marginea localității Botoroaga. Până atunci, au grijă împreună de curte și de casa de la marginea satului, de care pare că nimeni nu a mai avut nevoie.

Reporter: Poți să îmi spui dacă tu o ajuți pe mama ta în casă?David: Da!Reporter: O ajuți la treabă? Ce știi tu să faci?David: Să pun pătura, să bag lemne în foc... Reporter: Tu bagi lemne în foc?David: Da. Alex: A făcut o căldură...David: ... să fac paturile, să umplu butoiul cu apăReporter: Cum adică?David: Are, cum se zice? Mașină automată, cu butoi și o umplem cu apă.

Lipsurile sunt mari, dar dorințele dintre cele mai mici, și speră ca Moș Crăciun să le aducă haine și încălțăminte. Și pentru el s-au pregătit, cu poezii și cântece.

„Pe la cuiburi se adună, se ascund în rămurele, noapte bună!Doar izvoarele suspină, pe când codrul negru tace.Dorm și florile în grădină, dorm în pace.Trece lebăda pe apă, între trestii să se culce.Fie-ți îngerii aproape, somnul dulce!”

Alina: Dragă Moșule, mă numesc Alina, am 9 ani, sunt în clasa a 3-a. Îmi doresc o geacă, adidași mărimea 36, ghiozdan, penar, un pachet de creioane, carte de citit, o carte de colorat și dulciuri.

Momentan, cele 6 suflete trăiesc în fostul cabinet veterinar al satului, dar speră că într-o zi vor putea avea un loc pe care să îl poată numi „acasă”.

Mama copiilor: Sunt foarte grele, pentru că, nu neapărat ne-am fi dorit ceva wow, dar cât de cât, adică să aibă și ei un pic mai mult. Încerc să le fac cât pot, și ce pot.