În contextul crizei climatice globale, consumul responsabil de alimente poate deveni o soluție esențială pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În timp ce majoritatea produselor alimentare contribuie la schimbările climatice, există alimente „negative pentru carbon”, care ajută la reducerea nivelului de CO2 din atmosferă și la stocarea carbonului din atmosferă, informează BBC.

Producerea majorității alimentelor generează emisii de gaze cu efect de seră, contribuind astfel la schimbările climatice. Aceste emisii provin din sute de surse diferite, inclusiv tractoare care ard combustibil, fabricarea îngrășămintelor și bacteriile din intestinele animalelor. Per total, producția de alimente reprezintă un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră provocate de om.

Însă, există unele alimente care elimină mai multe gaze cu efect de seră decât generează, fiind adesea denumite „alimente negative pentru carbon”. Acestea lasă clima într-o stare mai bună decât atunci când au fost produse.

Astfel, producerea și consumul mai multor astfel de alimente ar putea contribui la reducerea impactului de carbon al alimentației noastre și, în unele cazuri, la restaurarea ecosistemelor în acest proces.

Când plantele cresc, ele absorb dioxid de carbon din aer, dar atunci când oamenii sau animalele metabolizează aceste plante, acest CO2 este de obicei eliberat înapoi în aer.

Din cauza emisiilor continue, însă, trebuie să eliminăm permanent carbonul din atmosferă, stocându-l adânc în mare, în roci, în sol sau în arbori. Există câteva produse alimentare și practici de producție care fac acest lucru.

Mai mult, este deja posibil să ne facem întreaga dietă negativă pentru carbon, deși în lumea de astăzi, acest lucru ar necesita schimbări substanțiale în modul în care majoritatea oamenilor se hrănesc.

Pe măsură ce algele marine și alte macroalge cresc, ele absorb CO2. Părți din alge se desprind și ajung pe fundul oceanului adânc, unde o parte din acel carbon este stocat. Aceste eliminări sunt relativ mici pe kg de alge, așa că pentru ca alimentele pe bază de alge marine să fie negative pentru carbon, lanțul de aprovizionare trebuie să fie foarte eficient în termeni de carbon, cu transport, ambalare și procesare minime.

Algele marine provenite local au, prin urmare, potențialul de a fi negative pentru carbon.

Totuși, achiziționarea de alge marine poate oferi un stimulent pentru restaurarea vastelor zone de păduri de alge marine care au fost distruse, un beneficiu ecologic ce depășește atenuarea schimbărilor climatice.

Bacteriile care oxizează metanul sunt un grup de bacterii găsite în diferite medii, care consumă metan pentru a obține energie. Acest lucru este foarte util, deoarece metanul este un gaz cu efect de seră puternic, fiecare kg cauzând o încălzire de 30 de ori mai mare decât CO2 pe o perioadă de 100 de ani.

Dacă consumăm aceste bacterii, le metabolizăm, eliberând CO2. Prin urmare, consumul de produse care conțin aceste bacterii ar transforma un gaz cu efect de seră puternic, metanul, într-un gaz mult mai puțin puternic, CO2.

Bacteriile necesită și alți nutrienți, precum azot și fosfor, dar cercetările arată că aceste bacterii pot utiliza fluxuri de deșeuri bogate în nutrienți, cum ar fi deșeurile alimentare sau gunoiul de grajd, ca sursă de nutrienți.

Produsele din aceste bacterii, precum pudrele proteice sau înlocuitorii de carne, sunt foarte probabil să fie negative pentru carbon, deși nu există încă astfel de produse în magazine.

Însă, în 2023, compania finlandeză Solar Foods a lansat un model de înghețată în Singapore care include o proteină obținută dintr-un tip diferit de bacterii, arătând că ar putea exista o piață pentru produsele alimentare bacteriene.

În mlaștinile sau zonele umede, unde apa stagnează și solul este saturat de H2O, carbonul organic se acumulează mai rapid decât se descompune.

Anumite produse, cum ar fi afinele, merișoarele și țelina, pot fi cultivate în aceste condiții.

Alimentele crescute în astfel de zone au potențialul de a fi negative pentru carbon, cu condiția ca lanțurile lor de aprovizionare să fie foarte eficiente în termeni de carbon.

Acesta nu este, de obicei, cazul afinelelor proaspete, care sunt adesea ambalate în plastic și transportate în jurul lumii din țări precum Peru, făcându-le alimente cu un conținut extrem de ridicat de carbon.

Deși există produse din turbării umede negative pentru carbon, acestea sunt foarte rare și greu de identificat în magazine, dar aceasta este o zonă de urmărit.

Plantarea de arbori pe terenuri agricole stochează carbon. În ultimii 20 de ani, suprafața globală de nuci a fost dublată, iar o mare parte din această expansiune a avut loc pe terenuri agricole. Chiar și ținând cont de întregul lanț de aprovizionare, produsul tipic din nuci pe care îl veți cumpăra astăzi elimină aproximativ 1,3 kg de CO2 per kg.

Aceste eliminări persistă până când arborii ajung la maturitate, de obicei în jur de 20 de ani. Dacă arborii sunt folosiți pentru a produce produse din lemn de lungă durată la sfârșitul vieții lor, acest carbon poate rămâne stocat mult mai mult timp.

Multe practici regenerative, cum ar fi neagravarea solului sau plantarea de arbuști, pot crește cantitatea de carbon stocată în sol sau în vegetație. De exemplu, firma britanică de agricultură regenerativă Wildfarmed raportează eliminări de 1,5 kg de CO2 pentru fiecare kg de grâu produs de fermierii cu care lucrează.

Unele companii cu lanțuri de aprovizionare eficiente în termeni de carbon spun deja că au transformat produsele lor în negative pentru carbon. De exemplu, Gipsy Hill Brewery din Londra afirmă că produce bere negativă pentru carbon și a realizat o evaluare robustă a ciclului de viață care susține acest lucru.

Însă, pentru alimentele cu emisii mari, cum ar fi carnea de vită, cercetările arată că practicile regenerative sunt puțin probabil să atingă negativitatea pentru carbon.

Mai mult, unele practici regenerative pot crește emisiile în altă parte a sistemului alimentar. De exemplu, o fermă argentiniană, unde vitele pasc la intensitate scăzută printre tufișuri, a certificat carnea de vită ca eliminând 0,3 kg de CO2 per kg. Pentru a obține acest rezultat, a fost nevoie de 500 de metri pătrați de pășune și terenuri agricole pentru fiecare kilogram de carne de vită. Dacă toate fermele de vită ar utiliza o suprafață atât de mare de teren, am avea nevoie să transformăm încă trei miliarde de hectare de teren, o suprafață echivalentă cu toată Africa, în terenuri agricole pentru a satisface cererea actuală de carne de vită

În general, este foarte greu să identificăm alimentele negative pentru carbon astăzi, însă acest lucru poate fi rezolvat.

Schemele robuste de monitorizare a carbonului și etichetare, care iau în considerare întregul ciclu de viață al produselor, sunt implementate în întreaga lume. De exemplu, în Noua Zeelandă, fermele trebuie acum să cuantifice emisiile de gaze cu efect de seră, iar în Franța, guvernul plănuiește o implementare națională a etichetării carbonului.

Odată ce aceste scheme vor fi complet implementate și susținute de reglementări, va fi mult mai ușor pentru toată lumea să identifice alimentele negative pentru carbon.

Deși alimentele negative pentru carbon au un mare potențial, ele vor reprezenta probabil doar o mică parte din dieta noastră, pentru că nu există suficiente produse care să aibă acest impact. În plus, practicile regenerative nu vor compensa complet alimentele cu emisii mari. Prin urmare, este nevoie și de alte strategii pentru a reduce emisiile de carbon.

Dacă am opri cultivarea terenurilor, acestea ar reveni probabil la pădure sau iarbă naturală. Așadar, dacă am putea produce aceeași cantitate de alimente cu mai puțin teren, terenul eliberat va absorbi probabil carbon.

Un mod de a economisi teren este să creștem randamentele, adică să producem mai mult pe aceeași suprafață de teren.

Însă, creșterea randamentului tinde să fie de câteva procente pe an, și nu este suficient pentru a economisi suficient teren pentru a face un produs negativ pentru carbon, fiind nevoie de ceva mult mai puternic.

Unele produse folosesc atât de mult teren comparativ cu alternativele lor, încât schimbarea acestora poate crea emisii negative. Acest lucru se datorează faptului că prin economisirea terenului, eliberezi teren pentru reîmpădurire, care va absorbi apoi carbonul din aer.

În medie, de exemplu, carnea de vită folosește 100 mp de teren per 100g de proteină, în timp ce alimentele pe bază de plante, cum ar fi fasolea sau tofu, folosesc aproximativ 5 mp pentru aceeași cantitate de proteină.

O analiză realizată folosind un model climatic de vârf a constatat că, dacă am înceta cu toții să consumăm animale și am schimba permanent la alimente pe bază de plante, am putea returna 3,1 miliarde de hectare de terenuri agricole în păduri și iarbă naturală. Aceasta reprezintă o zonă de dimensiunea SUA, Chinei, Uniunii Europene și Australiei la un loc.

În fiecare an, timp de aproximativ 100 de ani, s-ar elimina 8 miliarde de tone de CO2, pe măsură ce vegetația ar crește iar și carbonul din soluri s-ar acumula din nou. Această cantitate uriașă de carbon eliminat ar compensa toate emisiile generate de alimentele pe care le consumăm și ar face ca dietele noastre să devină negative pentru carbon. Astfel, emisiile legate de alimente ar scădea de la aproximativ 2.000 kg de CO2 echivalent pe an, la -160 kg CO2 echivalent pe an, per persoană, la nivel global.

Deși etichetarea carbonului și noile tehnologii sunt esențiale pentru tranziția noastră către negativitatea carbonului, schimbarea produselor care folosesc mult teren, în general carne și lactate, în produse care folosesc puțin teren, în general alimente pe bază de plante, este probabil cea mai eficientă cale de a face dietele noastre negative pentru carbon.