Președintele american Donald Trump a lansat o încercare îndrăzneață de a rezolva una dintre cele mai vechi dușmănii ale Africii - și poate cel mai vechi conflict rămas, potrivit The Times.
Trimișii săi lucrează la negocierea unui acord în termen de două luni între Maroc și Algeria, adversari înverșunați de peste șase decenii. Cei doi vecini sunt dușmani în disputa privind Sahara Occidentală, cel mai lung conflict din Africa, care a început acum 50 de ani.
Statele Unite accelerează un efort diplomatic cu miză mare pentru a reconcilia țările și, prin extensie, se pare, pentru a impune acțiuni în vederea rezolvării disputei privind Sahara Occidentală. Aceasta ar marca o schimbare extraordinară în relațiile dintre Maroc și Algeria, a căror frontieră terestră este închisă din 1994.
De asemenea, ar putea deschide o cale către o influență americană mai mare în regiune, bazându-se pe relația strânsă a Washingtonului cu Marocul. Algeria este bogată în petrol și gaze și este esențială pentru operațiunile antiteroriste din Sahel, unde grupările jihadiste sunt din nou în creștere.
„Lucrăm acum la Algeria și Maroc”, a declarat Steve Witkoff, trimisul special al SUA pentru Orientul Mijlociu, la emisiunea 60 Minutes de pe CBS, alături de Jared Kushner, ginerele lui Trump. „Va exista un acord de pace acolo, în opinia mea, în termen de 60 de zile.”
Washingtonul a trâmbițat deja un acord de încetare a focului în Fâșia Gaza, iar Trump încearcă să se prezinte ca mediator global pentru un acord de pace. Însă un acord între monarhia atotputernică a Marocului și Algeria, o republică prezidențială condusă practic de armată, s-ar putea dovedi evaziv.
Motivele interesului SUA pentru un astfel de acord de pace, a declarat Hugh Lovatt, cercetător senior în domeniul politicilor la Consiliul European pentru Relații Externe, sunt interesele economice și geopolitice americane în creștere în regiune și îngrijorarea internațională cu privire la izbucnirea unui conflict între Algeria și Maroc.
Dar, în primul rând, a remarcat el, e că „din perspectiva sa tranzacțională îngustă, Trump dorește în mod clar să acumuleze cât mai multe «acorduri de pace» în căutarea sa pentru un premiu Nobel pentru pace”.
Incertitudinea domnește cu privire la amploarea ambițiilor SUA pentru un acord de pace în regiune. „Nu sunt 100% sigur dacă Witkoff se referea la relația bilaterală dintre aceste două țări sau la Sahara Occidentală”, a declarat Riccardo Fabiani, director pentru Africa de Nord la International Crisis Group. „Cred ei că pot ajunge la un acord privind Sahara Occidentală în două luni sau pot media o reconciliere între cele două țări?”
Massad Boulos, trimisul lui Trump în Africa și socrul lui Tiffany Trump, a declarat săptămâna trecută pentru postul de televiziune saudit Asharq că Algeria este „în favoarea îmbunătățirii relațiilor cu Marocul, regele, guvernul său și poporul său”. Aceasta dorește să „rezolve definitiv și radical” conflictul din Sahara Occidentală, a adăugat el.
Marocul a confirmat oficial discuțiile cu Algeria facilitate de SUA. Zaid M Belbagi, consilier apropiat al guvernului de la Rabat și analist la Institutul Marocan de Informații Strategice, a declarat: „Marocul pledează de mult timp pentru pace. Disponibilitatea Rabatului pentru dialog este întărită de semnalele că Algeria ar putea fi dispusă să se implice.”
Algeria nu a comentat. Însă presa aliniată la stat a relatat că Washingtonul „lansează o inițiativă de apropiere între Algeria și Maroc”. Ziarul El Ikhbaria a declarat că „unele cercuri interpretează [tăcerea oficială] ca o fereastră deschisă pentru pregătirea terenului pentru o soluționare, chiar și pe termen lung”.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca Algeria să accepte un acord de pace dacă America își intensifică sprijinul pentru poziția Marocului asupra teritoriului Sahara Occidentală, a declarat Lovatt. Trump și-a reafirmat recent sprijinul pentru suveranitatea Marocului asupra Saharei Occidentale, afirmând că planul de autonomie al Rabatului pentru teritoriu este singura soluție pentru regiunea disputată.
Conflictul de mult timp înghețat pune Marocul, care consideră teritoriul ca fiind al său, împotriva Frontului Polisario, susținut de Algeria, care dorește un stat independent.
Citește și:
Christopher Nolan, acuzat de „colonialism” pentru că filmează scene din „Odiseea” într-un teritoriu disputat din vestul Africii
Conflictul a început când coloniștii spanioli au plecat în 1975, iar Marocul, imediat la nord, a anexat teritoriul prin intermediul Marșului Verde, a cărui 50-a aniversare va fi marcată luna viitoare, când 350.000 de locuitori ai săi au avansat în Sahara Occidentală.
Timp de 16 ani, gherilele sahrawi din cadrul Frontului Polisario au luptat pentru independență față de taberele de refugiați de peste graniță, în Algeria. În anii 1980, Marocul a construit o barieră de nisip și piatră de 2.700 de kilometri pe toată lungimea Saharei Occidentale, lăsând o fâșie din teritoriu - 20% - sub controlul gherilelor susținute de Algeria.
În 1991, ONU a mediat un armistițiu, dar în 2020 Frontul Polisario s-a retras din armistițiu și a reluat acțiunile de nivel redus. Liderii săi amenință că vor intensifica atacurile armate.
În primul mandat al lui Trump, în schimbul sprijinului său pentru Sahara Occidentală, Marocul, împreună cu alte trei state musulmane, a semnat Acordurile Abraham pentru a normaliza relațiile diplomatice cu Israelul. În iunie anul acesta, Marea Britanie a devenit al treilea membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU care a susținut un plan de autonomie sub suveranitatea marocană pentru acest teritoriu, după SUA și Franța.
Diplomații americani îndeamnă Consiliul de Securitate al ONU să se mobilizeze în jurul propunerii de autonomie din 2007 a Marocului pentru Sahara Occidentală - o autoguvernare limitată sub suveranitate marocană. De asemenea, se discută reînnoirea misiunii ONU MINURSO în teritoriu, al cărei mandat expiră pe 31 octombrie. Orice modificare a mandatului său va fi interpretată ca un semnal privind viitoarea rezolvare a conflictului.
Însă planul de pace al lui Trump pentru regiune se confruntă cu o rezistență acerbă. Algeria, care a recunoscut autoproclamata Republică Sahrawi, a refuzat să participe la reuniunile convocate de trimisul ONU în Sahara Occidentală și insistă asupra organizării unui referendum, cu independența ca opțiune.
„Cred că algerienii sunt, într-o oarecare măsură, fericiți să decupleze relația lor bilaterală cu SUA de problema Sahara Occidentală, atât timp cât nu trebuie să facă concesii reale în ceea ce privește Sahara Occidentală”, a declarat Lovatt. El a subliniat că Frontul Polisario tocmai a înaintat ONU o nouă propunere de pace, „declarând că este deschis negocierilor fără condiții prealabile, ceea ce ar putea marca începutul discuțiilor dintre Polisario și Maroc și... ar putea fi un facilitator al relațiilor dintre Algeria și Maroc”.
Însă două luni reprezintă o țintă formidabilă. Algeria a rupt relațiile diplomatice cu Marocul în 2021, iar retorica și ciocnirile de mică amploare la frontieră cu Frontul Polisario au menținut tensiunile la foc mic.
Fabiani a subliniat că Marocul nutrește dorințe de lungă durată de a redesena granița comună, o propunere căreia Algeria i se opune cu înverșunare. „Algeria a dus un război de eliberare foarte sângeros și evident dureros împotriva Franței. Consideră că granițele sunt sacre și nu pot fi discutate, iar aceasta a fost întotdeauna o problemă recurentă”, a spus el.
Normalizarea relațiilor Marocului cu Israelul a adâncit percepția oficială algeriană asupra acestuia ca fiind „practic un stat ostil care subminează stabilitatea algeriană”, a declarat Fabiani.
„Nu exclud posibilitatea ca americanii să poată reduce tensiunile dintre cele două țări, așa cum au făcut între Armenia și Azerbaidjan și [între] Thailanda și Cambodgia”, a spus Lovatt.
„Dar, de fapt, dacă acest lucru se va traduce într-o pace reală și durabilă ar necesita mult mai multe investiții politice și, în cele din urmă, ar necesita, de asemenea, acțiuni în problema Saharei Occidentale.”
Probabilitatea de succes, având în vedere istoricul lor și faptul că ar necesita probabil o retragere masivă a Algeriei din Sahara Occidentală, este mică, spun analiștii. „Cred că echipa lui Trump își supraestimează influența”, a spus Fabiani. „Ei cred că pot negocia în mod magic acorduri fără a înțelege cu adevărat complexitatea acestor conflicte și că pot pur și simplu să impună înțelegeri. Este o mare iluzie.”
Citește și:
După ce a rupt relațiile diplomatice, Algeria amenință Franța, în urma anunțului susținerii pentru autonomia Saharei Occidentale