În cramele Murfatlarului, cel mai mare producator de vin din România, se găsesc 600.000 de sticle puse la păstrare. Unele sunt vechi de peste jumătate de secol. Cele noi au nevoie de timp să se liniștească .

Dacă ar fi să vândă toate sticlele de colecție, producătorul ar încasa circa 11 milioane de euro, adică o treime din cifra de afaceri pe un an.

Combinatele de vinificație comuniste au distrus vinul de calitate. S-au cultivat soiuri pentru producție mare, vin de masă și mai puțin pentru învechire. În Franța, vinurile se moștenesc din generație în generație. În România, însă, moda acumulării de vinuri valoroase a venit abia în ultimii ani. Cătălin Păduraru a început să lucreze în comerțul cu vinuri în 1994, iar în timp a strâns două mii de sticle de colecție.

În cramele producătorului ieșean Bucium se găsesc 123.000 de sticle de colecție. Cele mai vechi au peste 50 de ani. Vinoteca avea, la un moment dat, și 600.000 de sticle. După privatizare, în 2002, o parte au fost mutate la București și vândute. Ultima sticlă pusă la învechit este de acum 20 de ani. Interesați de aceste sticle sunt, în special, românii. „De regulă sunt cei care caută vinuri din anul în care s-au născut, sunt cei care preferă vinurile demiseci, care s-au focalizat pe un anumit an de excepție, cum este 1986”, explică Ilie Ciomaga, director Bucium.

Pentru o astfel de sticlă, ofertele de pe internet variază între 10 și 40 de euro. Foarte departe de zerourile prețurilor la vinurile franțuzești.