Breasla cârciumarilor din România este în creștere, pentru că pe piață este cerere. Românilor le place să iasă în oraș și să se bucure de mâncăruri gustoase, gătite cu talent și puțina iubire. Dar când ești proprietar de restaurant, ai parte de tot felul de probleme, care nu sunt neapărat sofisticate, ci mai degrabă sâcâitoare. Legislația noastră în acest domeniu pare uneori că nu este înțeleasă nici de cei care trebuie să o aplice. Politicienii vin și ei la restaurant pentru prânz sau cină, mai rar ca să afle cum pot sprijini breasla. Măsura democrației se calculează și în farfuriile cu bunătăți, pentru că de orice lucru funcțional ne bucurăm toți.
O dimineaţă obişnuită într-un restaurant din Bucureşti. Întregul personal face pregătiri pentru ora deschiderii. Pare idilic să ai o astfel de afacere, dar ca întotdeauna, când ceva merge bine în spate este multă muncă. Iar asta se face tot mai greu, pentru că şi acest domeniu suferă de lipsa de oameni pregătiţi.
Marius Tudosiei, Băcanul Vostru: Cred că una dintre cele mai acute probleme cu care ne confruntăm este nivelul profesional al breslei. Faptul că au dispărut școlile profesionale aproape în totalitate a făcut să nu avem acea bază de recrutare. Acum știu că e drăguț ca toată lumea să termine o facultate, cel puțin una. Dar ce ne facem că într-un restaurant avem nevoie de oameni la bază, avem nevoie de ajutor de bucătar, avem nevoie de bucătari, oameni care să ducă cumva greul. Și în momentul în care nu înțelegi foarte bine profesia, nu poți decât să fie așa, un amplasament în poveste și lucrurile nu au cum să arate bine la restaurantul tău.
Preşedinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a venit de două ori să ia cina la acest restaurant, pentru preparatele cu ingrediente locale. Dar este şi o ocazie pentru un oficial european să afle ce probleme mai sunt în statele membre.
Marius Tudosiei, Băcanul Vostru: Eu, să știi că nu ratez nicio ocazie să vorbesc despre problemele pe care le avem, despre oportunitățile pe care noi putem să le creăm și în niciun caz nu ratez nicio ocazie să vorbesc despre bucătăria românească, despre produsul local și, inevitabil, despre problemele cu care el se confruntă. Pentru că în Vest, în momentul ăsta, legislația europeană e aplicată și diferit în diversele țări. Noi, de exemplu, în domeniul nostru, avem niște norme care se aplică un pic mai draconic decât în alte părți. Nu ezit să le vorbesc despre lucrurile de care avem nevoie în materie de legislație, pentru că sunt foarte mulți politicieni, dincolo de Roberta Metsola, care și-au servit porția de propagandă din partea mea, pentru că simt nevoia să le spun. O să mă refer la un exemplu foarte concret. Noi avem o problemă să introducem în meniu ciuperci sălbatice, pentru că nu există o legislație care să ne ajute în sensul ăsta. În Italia nu e nicio problemă, în Spania, nicio problemă în Franța. Și poate că din 2033 o să avem parte de niște legi care să ne ajute un pic mai mult pe noi. Singura cale pe care o văd este să avem la Bruxelles o echipă foarte puternică de oameni care înțeleg exact lucrurile cu care noi ne luptăm în fiecare zi.
Un stat sănătos este cel în care politica şi societatea colaborează în mod real. Nu am ajuns la acel nivel, dar breasla cârciumarilor ne oferă un exemplu despre ce înseamnă să acţionezi unitar în faţa problemelor comune. Oamenii îşi pun speranţele şi în alegerile europene din acest an, de la care vor politicieni cu adevărat preocupaţi de realitate, nu doar de imaginea lor.
Marius Tudosiei, Băcanul Vostru: Ce am reușit probabil să facem noi în breasla asta, care e destul de mică și vorbim totuși despre ceea ce chiar urmează să înființăm în curând în București breasla micilor cârciumari independenți. Am reușit cumva să înțelegem că nu vom putea răzbi niciodată singuri și că întotdeauna forța unui grup este mai importantă decât forțele cumulate, individuale. Pur și simplu lucrul ăsta a venit natural, pentru că și generațiile se schimbă și, din fericire, eu simt că în breasla noastră schimbarea este mult mai rapidă decât în alte domenii, iar oamenii înțeleg că împreună putem să facem lucrurile să se miște mai repede și relevant pentru noi. Pe când dacă am trăi fiecare în grota lui, acolo am putea să fim oricât de buni, pentru că nu o să fim decât noi cu noi înșine și micuța noastră echipă. Pe când, dacă o să fim toți, o să fie cu mult mai bine. Din fericire, foarte mulți dintre noi avem o determinare cel puțin suspectă și nu o să ne lăsăm, adică trebuie să ne luptăm pentru drepturile noastre. Și trebuie să recunosc că, cel puțin în runda asta din iunie, eu am speranțe foarte mari, foarte mari. Există șanse să ajungă acolo niște oameni care să înțeleagă mai bine realitatea în care trăim și să se gândească că sunt acolo pentru noi, de fapt. Punând-o așa, mai foarte românește,teoretic, dacă noi creștem, ar fi mai mulți bani de furat. Dar măcar ar mai rămâne și ceva pe lângă.