Construită în stil romanic la sfârșitul secolului al XII-lea, biserica este un reper al civilizației săsești și parte a patrimoniului cultural transilvănean.

Arhitectură și ansamblu. Fortificația adăpostește uriașe lăzi de provizii pentru cazuri de asediu, păstrând intact caracterul defensiv specific bisericilor săsești medievale.

Interior și detalii. Unicitatea bisericii se datorează mobilierului liturgic din lemn sculptat: altarul, amvonul, stranele, baluștrii care bordează tribunele laterale și pe cea a orgii.

Mobilier și decorațiuni. Elementele de lemn, recondiționate cu grijă, păstrează motive florale și vegetale, redând coerența și armonia spațiului liturgic.

Descoperiri și mărturii. Pe durata lucrărilor recente de restaurare s-au descoperit picturi, inscripții și pavaje vechi, conservate cu grijă în forma lor originară.

Patrimoniu și relevanță. Prin restaurare, biserica își recapătă nu doar imaginea, ci și rolul în viața comunității: un loc de memorie, identitate și patrimoniu viu.