Pentru ucrainenii închiși în celulele umede și murdare din închisorile improvizate ale rușilor în Izium, până mai acum câteva săptămâni sub ocupația invadatorilor, tortura nu era doar de un singur tip. Ocupanții aveau un întreg arsenal de forme de abuz pentru prizonierii lor, scrie BBC.
Mihailo Ivanovici, un bărbat de 67 de ani, spune că a trecut prin aproape toată lista de forme de tortură ale invadatorilor.
Aflat, acum, într-o secție a spitalului principal din oraș, avariat puternic de bombardamente, pensionarul povestește despre abuzurile pe care le-a suferit – a fost electrocutat, bătut, i s-au rupt oase și i s-au înfipt ace pe sub piele.
Mâna lui stângă este bandajată și prinsă cu o sfoară de gât. Însă vocea nu îi tremură.
„M-au torturat timp de 12 zile”, a declarat el jurnaliștilor BBC. „M-au bătut peste tot. Mi-au rupt mâna. Un rus mă ținea de ea, iar un altul m-a lovit cu o țeavă. M-au bătut până n-am mai simțit nimic. Mi-au curentat degetele până ce s-a ars pielea”, povestește bătrânul.
După toate aceste chinuri, bătrânul spune că rușii au mers și mai departe și i-au înfipt ace în spate.
„Erau lungi și mi le-au băgat pe sub piele acolo și acolo”, spune el, arătând spre umeri. „M-au luat de acolo pe jumătate mort când forțele noastre au eliberat locul ăsta”, a continuat bătrânul.
Mihailo a fost ținut prizonier de ruși împreună cu alți ucraineni suspectați de sabotaj împotriva armatei ruse. Prizonierilor le erau acoperite fețele și erau puși să stea înghesuiți în celule.
„Toți cei care erau cu mine au fost torturați . Uneori luau pe cineva din celulă și de două sau de trei ori pe zi. La un moment dat cred că pe unul dintre noi l-au scos din celulă mort”.
Mihailo poartă o cruce în jurul gâtului, pe deasupra tricolului în dungi. Jurnaliștii BBC l-au întrebat dacă s-a rugat pe perioada în care s-a aflat în celulă.
„Desigur. Trebuia să mă rog. Orice ar fi fost ținut acolo s-ar fi rugat”, a răspuns el.
Rușii și-au torturat cu sălbăticie prizonierii în fosta secție de poliție din Izium. La intrare, clădirea este în haos – lipsesc uși, iar ferestrele au fost distruse de suflul exploziilor. La fel restul orașului, și această clădire a fost bombardată cu sălbăticie de ruși înainte de a fi ocupată.
Celulele din subsolul clădirii sunt întunecate, mici și umede. În afară de niște pături și îmbrăcăminte aruncată pe jos, ele sunt goale. Într-un dintre celule, prizonierul care s-a aflat acolo a desenat linii pe perete, pentru a-și aminti de cât timp se afla acolo.
„Pare că toate aceste ziduri sunt pline de durere și de suferință”, spune un soldat ucrainean.
Mărturisile lui Mihailo sunt coroborate și de alți prizonieri care spun că electrocutarea era o formă favorită de tortură a invadatorilor. Maxim, jurnalist, care spune că a fost și el închis în aceleași celule spune:
„Atașează electrozi pe care apoi îi conectează la curent și începi să tremuri. Am căzut de pe scaun pentru că durerea era prea intensă. Era întuneric beznă. Ne torturau în întuneric total. Ei purtau căști cu lămpi atașate. I-am întrebat pe colegii de celulă cât timp am fost absent și mi-au spus că 40 de minute. Cred că pur și simplu leșini după 15-20 de minute”.
Ucraina vrea să dovedească faptul că tortura era o practică sistematică a invadatorilor, o crimă de război. Președintele Volodimir Zelenski a spus că militarii ucraineni au descoperit 10 camere de tortură în mai multe zone ale provinciei Harkov.
La mică distanță de închisoare, într-o fostă clădire de birouri, investigatorii ucraineni îmbrăcați în costume de protecție cercetează locul. Investigatorul-șef Leonid Pustovit spune că a făcut o descoperire sumbră – dintr-un sertar scoate un topor pe care sunt vizibile urme de sânge.
„Vom afla al cui este sângele de pe topor. Vom finaliza această investigație”, spune el.
În clădire au fost găsite și liste cu ucraineni „extremiști” care să fie interogați și torturați de invadatori.
Deși rușii au fost izgoniți din Harkov, oamenii încă nu știu ce se va întâmpla cu ei, iar siguranța rămâne doar un vis.
„Încă suntem speriați. Nu știm dacă vom fi în siguranță pe termen lung. Războiul continuă și nu există certitudinea victoriei. Sperăm și ne rugăm să avem un cer pașnic și un viitor luminos pentru copiii noștri”, spune Olena Kazabehov, care încearcă să-și găsească tatăl dispărut în timpul ocupației rusești.
După ce a recuperat atât de mult teritoriu, Ucraina trebuie, acum, să-l securizeze. Președintele Zelenski spune că efortul trebuie să fie continuu și că urmează noi bătălii. „E o pregătire pentru următoarea secvență. Pentru că toată Ucrraina trebuie să fie liberă. Toată”, a spus președintele.
Izium este un oraș cu cicatrici adânci. În fiecare direcție se văd clădiri distruse. Străzile sunt lipsite de viață. Este ca și cum locuitorii care au supraviețuit bombardamentelor și ocupației sunt încă temători să iasă din case.