Centrul principal european în care puterile occidentale își coordonează eforturile pentru a organiza livrările de armament pentru Ucraina se află în mansarda unei cazărmi a Statelor Unite din orașul german Stuttgart, acolo unde zeci de militari din 26 de națiuni lucrează zi și noapte pentru a se asigura că armele cu care ucrainenii luptă împotriva rușilor ajung la timp.
Din această încăpere, aliații occidentali au ajutat deja la livrarea de arme și muniție în valoare de aproape 8 miliarde de dolari către forțele armate ale Ucrainei. Vorbim despre o cantitate de 66.000 de tone sau echivalentul a 5.000 de autobuze cu etaj londoneze, scrie BBC.
Aproape tot ce se întâmplă în Cazarma Patch este un secret foarte bine păstrat. Jurnaliștii BBC care au fost primiți în cazarmă nu au avut voie să își ia aparatele electronice cu ei și nu au avut dreptul de a filma sau de a vorbi cu ucrainenii care participă la Celula de Coordonare a Donatorilor Internaționali (CCDI).
Personalul militar din zeci de țări trudesc aici, trântind telefoanele și lucrând din fața calculatoarelor. Printre ei se regăsește o echipă restrânsă din Ucraina condusă de un general cu trei stele. La începutul fiecărei zi, generalul ucrainean transmite ce provizii mai are nevoie țara sa. Situația din Donbas pare sumbră, dar la Stuttgart lumea este mai degrabă agitată decât panicată.
În jurul unui set de mese de lucru o echipă încearcă să găsească provizii. Uneori ei identifică o țară dispusă să ofere arme, dar trebuie apoi să găsească o altă țară de unde să obțină muniția sau mijlocul de transport pentru aceste arme.
Acum există o bază de date unde ucrainenii pot să își înșire prioritățile. Națiunile donatoare pot apoi să acceseze aceste informații și să decidă ce sunt dispuși și capabili să ofere.
Brigadierul Chris King, un ofițerul de top al Marii Britanii, a spus că ajutorul militar este livrat pe calea aerului, pe șosele, pe căile ferate și pe apă, iar proviziile ajung în locații diferite „așa încât să ne asigurăm că nu avem niciun punct de eșec”.
King a spus că Rusia a încercat să își sporească atacurile asupra liniilor de aprovizionare, dar nu a existat nicio întrerupere „semnificativă” a livrărilor. Întrebat dacă armele din Occident au fost vreodată lovite de bombele rusești, King a răspuns: „Presupun că da”.
Sarcina de a transporta armele și muniția de partea cealaltă a graniței le revine ucrainenilor, potrivit amiralului Duke Heinz, comandatul șef al CCDI. „În Polonia și alte țări ucrainenii vin și le iau – așa că ei sunt cei care aleg cum trec [armele] granița”.
Odată ce sunt transportate în Ucraina, armele pot ajunge pe linia frontului „în 48 de ore”.
În ultimul timp au apărut mesaje alarmante din Ucraina conform cărora fluxul de arme este prea mic și prea lent. În timp ce Russia continuă să bombardeze regiunea Donbas, cererile pentru ajutor ale ucrainenilor par să fie tot mai disperate.
Ministrul adjunct al apărării din Ucraina a spus că, până acum, țara sa a primit doar 10% din tot ceea ce a cerut. La Stuttgart, însă, Heinz prezintă un mesaj foarte diferit: „Sunt sigur că nu o să rămână fără muniție”.
În ciuda știrilor tragice din Donbas, „n-aș spune că [ucrainenii] pierd, aș spune că rezistă”, a transmis comandantul american.
La începutul războiului, CCDI organiza livrarea de arme de calibru mai mic, precum rachetele antitanc și cele sol-aer. Acum, ucrainenii cer arme mult mai grele cum ar fi sistemele de artilerie, lansatoare de rachete și sisteme antiaeriene.
În primele zile de război, CCDI încerca să obțină stocuri de arme și muniții din țările fostului bloc comunist pentru a fi compatibile cu armamentul pe care ucrainenii îl foloseau și cu care erau familiarizați.
King a spus, însă, că acum aceste stocuri aproape că s-au epuizat. Mai există doar o singură fabrică în Europa care produce muniție de artilerie combatibilă cu sistemele sovietice.
Armata ucraineană a trecut ușor-ușor la echipamentul standard pentru forțele NATO. În ultimele luni de zile, Ucraina a primit peste 100 de obuziere americane M777 și 300.000 de obuze de 155 de milimetri – spre deosebire de cele sovietice care au 152 de milimetri.
Această tranziție a ridicat o nouă problemă. Ucrainenii trebuiesc instruiți să folosească arme și muniție cu care nu sunt obișnuiți. CCDI a organizat și antrenamentele de care au beneficiat soldații ucraineni. Unii dintre ei se antrenează acum în Regatul Unit și învață să folosească arme britanice.
Nici brigadierul King, nici amiralul Heinz nu cred că războiul se va termina prea curând. Amândoi spun că se pregătesc să își continue munca pentru o perioadă lungă de timp. „Nu va fi vorba de luni de zile, cred că vom fi aici câțiva ani”, potrivit lui King.
În Stuttgart, militarii știu că miza este foarte mare. Heinz a descris misiunea de a aproviziona Ucraina cu arme și muniție drept „cea mai importantă muncă pe care acest centru de comandă a întreprins-o” de când Comandamentul European al Statelor Unite a fost înființat în 1952.
King a spus că acesta este „momentul unei generații” și spune că alegerea este clară: „Ori ajutăm Ucraina să lupte ori acceptăm că, probabil nu imediat, dar în câțiva ani, ne vom lupta în altă parte. Dacă nu facem destul [acum], vom semăna semințele viitorului conflict”.