Comerțul cu cărbuni, cel mai murdar combustibil fosil, a explodat din nou și puțini oameni au profitat mai mult de această ocazie decât Low Tuck Kwong, afaceristul de 76 de ani din spatele unuia dintre cele mai mari complexe de extragere a cărbunelui din Asia, relatează The Wall Street Journal. Revenirea cărbunelui ca sursă de energie ieftină și de încredere l-a propulsat pe lista Forbes a celor mai bogați oameni ai planetei, averea sa crescând de la 1 miliard la 28 de miliarde de dolari de când cărbunele ar fi trebuit, potrivit previziunilor, să devină de domeniul trecutului.

În inima insulei Borneo, muncitorii asfaltează un nou drum lung de 100 de kilometri pentru transportul cărbunilor extrași din mine care nu au fost niciodată mai active decât sunt acum.

La unul dintre capetele drumului, echipele de muncitori construiesc o bandă rulantă uriașă înaltă de 12 metri care duce cărbunii peste o zonă mlăștinoasă și până la un nou ponton de pe râul Mahakam.

De acolo, cărbunii ajung în barje cu care plutesc pe râu în jos până la un port privat de la Oceanul Pacific. Mașinării uriașe de încărcare umplu nave de transport la fel de mari cu destinația China, India și Filipine.

Unii experții au crezut că consumul de cărbuni a atins vârful în 2013, când s-au folosit 8 miliarde de tone de cărbune la nivel mondial. De atunci, însă, pragul a fost depășit trei ani la rând.

Indonezia, cel mai mare exportator de cărbune din lume, transportă cantități mai mari decât orice națiune din istorie. În decembrie, Agenția Internațională a Energiei (AIE) a abandonat previziunile potrivit cărora cărbunii vor fi folosiți tot mai puțin în anii următori, spunând acum că consumul va crește cel puțin până în 2027 până la 9 miliarde de tone.

Țările occidentale au renunțat tot mai mult la cărbune în favoarea surselor de energie regenerabilă, dar economiile emergente le-au luat locul, pe măsură ce tot mai multe țări caută să se industrializeze, modernizeze și să își scoată populația din sărăcie.

O regiune imensă din Asia care se întinde din Vietnam, Indonezia și Filipine până în India, Bangladesh și Pakistan, reprezentând împreună 30% din populația globală, apelează acum tot mai mult la cărbune ca sursă principală de energie.

În comparație, Marea Britanie, acolo unde cărbunele a ajutat la alimentarea revoluției industriale cu două secole în urmă, și-a închis ultima centrală electrică pe cărbune în luna septembrie.

În China, cererea pentru energie crește într-un ritm atât de mare încât cantitatea de cărbune ars continuă să crească în ciuda promovării surselor de energie regenerabilă.

Experții au prezis că investițiile Beijingului în energie solară și eoliană, în combinație cu trecerea înspre industrii mai puțin consumatoare de energie, vor deschide calea spre o eră în care cererea pentru cărbuni va scădea.

În realitate, China a ajuns să consume în 2021 mai mult cărbune decât în 2013, atunci când atinsese un nou vârf. China consumă acum cu 30% mai mult cărbune decât restul lumii împreună, potrivit unui raport AIE.

Pentru națiunile în dezvoltare din Asia, cărbunele este greu de înlocuit. Zăcămintele regionale de cărbuni sunt bogate, spre deosebire de cele de petrol și gaze naturale. Și spre deosebire de energia solară, eoliană și hidraulică, cărbunele generează energie electrică indiferent de condițiile meteo.

Secetele severe din China din 2022 și 2023 au redus nivelul de energie generat de centralele hidroelectrice, susținând astfel ascensiunea centralelor pe cărbune.

Pe măsură ce căldura afectează tot mai mult continentul asiatic, clasa de mijloc în creștere instalează milioane de noi unități de aer condiționat în fiecare an care cresc necesarul de electricitate încă și mai mult.

Centrele de procesare a datelor informatice avide de energie se înmulțesc pentru a ține pasul cu nevoile sistemelor din spatele inteligenței artificiale. Trecerea la mașini electrice pune de asemenea presiune pe rețelele electrice.

„Am prezis un vârf [al consumului] de cărbuni de cel puțin trei ori”, a spus Rory Simington, analist al companiei Wood Mackenzie. „Continuăm să fim surprinși.”

Compania lui Low, Bayan Resources, caută să își mărească producția de cărbune la peste 80 de milioane de tone pe an până în 2026 – de la 50 de milioane în 2023. Compania construiește un aeroport pentru a aduce muncitori în zonele izolate de unde sunt extrași cărbunii.

Chiar și grădina zoologică privată a miliardarului trebuie să fie mutată pentru a face loc exploatării zăcămintelor de cărbune ascunse sub pământ.

Bayan a cheltuit în jur de 500 de milioane de dolari pe expansiunea infrastructurii începând din 2020, iar compania nu își face griji pentru viitorul cărbunelui. „Multe țări sărace încă au nevoie de cărbune”, a spus Low.

SUA și alte țări bogate au oferit miliarde de dolari pentru a încuraja țări în dezvoltare precum Indonezia, Vietnam și Africa de Sud să închidă centralele pe cărbune în favoarea energiei verzi.

Dar liderii sceptici din lumea a treia spun că ajutorul financiar, care de cele mai multe ori ia forma unor împrumuturi, nu este suficient pentru a transforma complet rețelele lor de energie și nu face decât să îi umple de datorii.

Activiștii de mediu dau vina pe interesele private pentru noua ascensiune a cărbunelui. Magnați ai cărbunilor din Indonezia și India, spre exemplu, au o influență politică mare și descurajează guvernul să renunțe la combustibilii lor fosili. Industria cărbunelui are milioane de angajați și produce venituri enorme din taxele de export.

Revenirea cărbunelui în prim plan reprezintă un obstacol uriaș în calea obiectivului de a opri creșterea temperaturilor globale dincolo de pragul de 1,5 grade Celsius peste temperatura medie preindustrială.

Pentru a putea respecta ținta, ONU a spus în octombrie că ponderea cărbunelui în generarea energiei la nivel global ar trebui să scadă de la 32% în 2022 la 4% în 2030. Analiștii consideră că acest obiectiv este aproape imposibil de atins.

Low, baronul cărbunelui din Indonezia, a cumpărat prima sa licență pentru exploatarea cărbunelui în Borneo în anii '90. Cei mai mulți investitori și-au concentrat atenția pe minele din apropierea coastei, acolo unde cărbunele putea fi transportat cu ușurință.

„Oamenii au zis că este ceva în neregulă cu creierele noastre”, și-a amintit Low, care însă știa că cărbunele din interiorul insulei era de înaltă calitate și era încrezător că afacerea lui va fi profitabilă.

În ciuda mai multor piedici apărute de-a lungul anilor care au amenințat să falimenteze compania, Bayan a început să fie profitabilă începând din 2018, odată cu creșterea prețului cărbunelui.

Logistica a rămas o problemă constantă. „Extragerea cărbunelui este destul de simplă, îl scoți din pământ. Să îl duci acolo unde poți să îl vinzi este problema”, a spus directorul financiar al companiei, Alastair McLeod.

În 2019, un sezon uscat prelungit a redus drastic nivelul apei din râul de care Bayan depindea pentru transportul cărbunelui până la coastă.

Din disperare, directorii companiei s-au consultat cu un șaman local și au făcut ofrande cu ouă și banane în numele unui zeu al râurilor, în speranța că va începe din nou să plouă.

Într-un final, ploaia a venit, dar compania a fost nevoită să caute o soluție mai serioasă: au început să construiască un drum prin terenul accidentat din estul insulei Borneo, conectând minele lor de râul Mahakam, care este destul de adânc pentru folosirea barjelor chiar și în sezonul uscat.

Din cauza terenului mlăștinos din ultima parte a drumului care nu putea fi traversat de camioanele pline de cărbuni, compania a construit o bandă rulantă transportoare pentru porțiunea finală de 8 kilometri.

„Ne dublăm capacitatea. Credem că vor mai fi 30, poate chiar 40 de ani, în care cărbunele va continua [să fie folosit]”, a spus McLeod. „Alți oameni s-ar putea să nu creadă asta.”