Un bărbat din Bristol care a transportat cu mașina patru adolescenți aflați într-o misiune de răzbunare, care a dus la moartea a doi băieți, a fost condamnat la închisoare pe viață. „Ați fost atât de slab și laș încât v-ați lăsat atras în planul altora de răzbunare”, transmite BBC.

Vă avertizăm, urmează informații care vă pot afecta emoțional.

Mason Rist, 15 ani, și Max Dixon, 16 ani, au murit după ce au fost înjunghiați de către un grup de adolescenți într-un caz de confuzie a identității, în fața casei lui Mason din Knowle West, Bristol, la data de 27 ianuarie.

Antony Snook, în vârstă de 45 de ani, din Hartcliffe, a încercat să susțină că nu știa care este planul adolescenților, dar juriul a respins această apărare și l-a găsit vinovat de omor. El va ispăși acum o pedeapsă de minim 38 de ani de închisoare.

Riley Tolliver, în vârstă de 18 ani, și alți trei băieți, cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani, au fost găsiți vinovați de omor și vor fi condamnați la data de 16 decembrie.

La pronunțarea sentinței pentru Antony Snook, judecătorul i-a spus acestuia că au existat multiple oportunități de a „opri această nebunie, de a încuia ușile mașinii sau de a refuza să plece din cu ei de la început.”

„Erați singurul adult”, i-a spus ea, adăugând „ați fost atât de slab și laș încât v-ați lăsat atras în planul altora de răzbunare”.

Judecătorul i-a spus lui Snook că era „imposibil de înțeles” de ce a fost de acord să-i conducă pe cei patru băieți în acea zonă.

„Ați fi simțit atmosfera din acea mașină. Ați fi simțit setea de sânge. Mason și Max, din păcate, se aflau în locul greșit, la momentul greșit”, a transmis ea.

Membrii familiilor lui Max și Mason au plâns și s-au îmbrățișat după pronunțarea sentinței, în timp ce Snook a rămas impasibil.

Riley Tolliver și cei trei tineri inculpați, care nu pot fi numiți din motive legale, fuseseră conduși acolo și transportați înapoi de către Snook.

La câteva secunde după ce Max și Mason au părăsit casa lui Mason, în jurul orei 23:00, aceștia au fost identificați greșit de către grupul de adolescenți, ca fiind responsabili pentru aruncarea de cărămizi într-o casă din Hartcliffe mai devreme în acea seară.

Camerele de supraveghere au surprins mașina lui Snook intrând pe Ilminster Avenue, unde cei patru tineri inculpați au sărit din mașină, înarmați cu macete mari și o bâtă de baseball.

Cei doi băieți au fost atacați într-o ambuscadă care a durat doar 33 de secunde, în timp ce Snook stătea așteptând în mașina sa parcată, cu farurile stinse.

Tinerii s-au întors în mașina lui Snook, care condus cu viteză, lăsându-i pe băieți căzuți pe stradă.

Cei doi adolescenți au murit în spital la 15 minute distanță unul față de celălalt, în primele ore ale dimineții următoare.

În timpul audierii sentinței, au fost citite în instanță declarațiile memrilor familiei lui Max și Mason.

Ray Tully KC, procuror, a rezumat declarația mamei lui Mason, Nikki Knight, care a descris cum a avut loc atacul asupra fiului ei în fața casei lor.

„Ea, ca mamă, simte că a eșuat în a-și proteja fiul. Acesta este un gând care o va urmări mereu", a spus el.

Mama lui Max Dixon, a povestit instanței că a alergat pe drumul unde fiul ei a fost înjunghiat și l-a ținut în brațe în timp ce acesta zăcea rănit pe trotuar.

„S-a uitat la mine și mi-a spus că vrea să doarmă, era atât de palid", a spus ea, adăugând că „durerea era insuportabilă. Atunci am știut că viața mea s-a schimbat și inima mi-a fost smulsă. Nu am simțit niciodată o durere mai mare".

Chloe Rist, sora lui Mason, a povestit instanței cum familia lor a fost extrem de protectoare cu el „pentru că era atât de vulnerabil și inofensiv”.

„Mă învinovățesc că nu l-am oprit să iasă afară”, a spus ea, adăugând că „lui Mason nu-i plăcea confruntarea. Știu că a fost foarte speriat în acea noapte, neștiind de ce i se întâmpla asta”.

Sora lui Max, Kayleigh Dixon, s-a prăbușit în lacrimi în timp ce i s-a adresat direct lui Snook în instanță.

„Vreau să știi că m-ai ucis în ziua aceea. Nu pot să dorm. Vreau să știi cât de mult m-ai traumatizat. Nu cred că mă voi vindeca vreodată complet și sper că dreptatea va fi făcută și că vei petrece restul vieții tale suferind", a spus ea.

În timpul procesului, judecătorul a transmis că „Mason, 15 ani, și Max, 16 ani, fuseseră cei mai buni prieteni, care au ieșit împreună pentru o plimbare într-o seară de sâmbătă și care nu s-au mai întors niciodată acasă”.