Baltoscandia sună ca numele unei țări inventate, dar chiar și fără un guvern, un steag și alte caracteristici indispensabile oricărei națiuni, ideea unei confederații formate din statele baltice și cele scandinave are o istorie, un scop și, poate, chiar și un viitor.
După cum sugerează și numele, Baltoscandia este o alianță formată din țările baltice (Lituania, Letonia și Estonia), cele trei state scandinave (Danemarca, Suedia și Norvegia) și Finlanda.
În comparație cu celelalte grupuri de țări, Baltoscandia este o non-entitate care, însă, a fost propusă acum aproape 100 de ani de profesorul suedez de geografie, Stan de Geer. Aceasta a sugerat în 1928 că există o apropiere mai mare între aceste țări decât proximitatea geografică și asocierile culturale: cooperarea lor ar putea căpăta dimensiuni economice, militare și politice, potrivit Big Think.
Ideea unei confederații balto-scandinave a apărut în perioada interbelică, la scurt timp după ce țările baltice deveniseră independente pentru prima dată în istorie, dar se găseau între doi giganți amenințători: Germania, care avea să fie condusă de naziști, și Uniunea Sovietică. Ambele state aveau încă ambiții imperiale în regiune.
Blestemul istoriei a lovit din nou și a demonstrat că scenariul de care te temi are mult mai mari șanse să devină realitate decât scenariul pe care ți-l dorești. În 1940, rușii sub steagul sovietic, au reocupat țările baltice; în 1942, au invadat naziștii, iar doi ani mai târziu s-a întors armata roșie. Sovieticii au rămas stăpâni în regiune până la prăbușirea URSS-ului, în 1991.
Ar fi putut o confederație balto-scandinavă să îl oprească pe Stalin să ocupe țările baltice? Chiar dacă nu, măcar l-ar fi făcut să se gândească de două ori înainte să atace: declanșarea unei invazii ar fi dus la un război cu Suedia, vechiul inamic al rușilor în regiunea baltică, care încă deținea o marină militară puternică.
De asemenea, ar fi redeschis conflictul împotriva Finlandei, care s-a dovedit a fi un adversar formidabil în Războiul de Iarnă (1939-40).
Primul lucru care s-a întâmplat în noile state baltice independente a fost înființarea în Lituania a unei Academii a Baltoscandiei (Baltoskandijas akademija), care avea misiunea de a consolida legăturile politice, istorice și culturale dintre țările baltice și cele scandinave.
Când discuțiile despre ruperea Scoției de restul Marii Britanii erau în vogă, în 2012, au existat discuții despre o Scoție independentă care ar putea să se reinventeze ca cel mai nou membru al familiei de națiuni scandinave/ nordice.
Academia și-a încetat între timp activitatea, iar aderarea statelor baltice la Uniunea Europeană și NATO le-a oferit o mai mare siguranță.
Totuși, ideea Baltoscandiei nu a dispărut. Într-un sondaj din 2008, 41% din lituanieni au răspuns că ar prefera ca țara lor să fie considerată nord-europeană și doar 22% au spus că Lituania ar fi o țară est-europeană.
Apoi, există și grupul Nordic-Baltic Eight (NB8), un forum regional de cooperare între țările Baltoscandiei, inclusiv Islanda, în cadrul căreia sunt organizate diverse întâlniri între prim-miniștri și alți oficiali guvernamentali.
NB8 cuprinde o populație totală de 33 de milioane de oameni și un PIB combinat de aproape 2 trilioane de dolari. Dacă Baltoscandia ar fi o singură țară, ar fi pe locul 5 ca economie și pe locul 10 ca populație în Europa.
Unul dintre motivele pentru care țările baltice nu vor renunța prea curând la formatul NB8 s-a putut vedea chiar în luna mai a acestui an: rușii au ridicat 25 de balize estoniene din râul Narva, care delimitau granița dintre cele două țări.
Este un incident care aduce aminte de o practică similară la care rușii apelează în Osetia de Sud, o regiune a Georgiei ocupată de Rusia. De fiecare dată când georgienii nu sunt atenți, trupele ruse mută semnele care marchează frontiera dintre regiunea ocupată de Moscova și restul Georgiei. În acest fel, Rusia practic anexează tot mai mult teritoriu, metru cu metru.
Rusia nu este la fel de curajoasă în regiunea baltică, acolo unde are de-a face cu state membre NATO. Totuși, dacă rușii o să încerce aceleași tactici și la granițele sale de vest, nu ar fi o idee rea ca țările baltice să aibă la dispoziție numerele de contact ale marinei militare suedeze și ale armatei finlandeze - partenerii lor balto-scandinavi.