Vara trecută, o dronă alimentată cu energie solară, numită Zephyr, a fost la un pas să depășească unul dintre cele mai longevive recorduri ale aviației. A zburat timp de 64 de zile, 18 ore și 26 de minute, cu aproape 4 ore mai puțin decât avionul care deține recordul stabilit acum 64 de ani, relatează CNN.

Aeronava fără pilot, operată de armata americană și produsă de Airbus, a zburat în august 2022 timp de 64 de zile, 18 ore și 26 de minute înainte de a se prăbuși în mod neașteptat în Arizona.

Dar recordul în materie de zbor fără pauză a fost stabilit în 1959 de Robert Timm și John Cook, care au zburat la bordul unui avion cu patru locuri pe deasupra Las Vegasului timp de 64 de zile, 22 de ore și 19 minute.

Zephyr – o aeronavă ușoară cu tehnologie modernă care zbura autonom – nu numai că nu a reușit treacă de acel prag, dar chiar dacă ar fi făcut-o, Timm și Cook ar fi păstrat totuși recordul mondial de anduranță pentru un zbor cu echipaj uman.

Este uimitor că Timm și Cook au reușit să rămână în aer atât de mult timp, într-o eră care era mai aproape de primul zbor al fraților Wright decât de tehnologia modernă de astăzi.

Totul a început în 1956, când hotelul și cazinoul Hacienda s-au deschis în Las Vegas. A fost unul dintre primele resorturi gândite pentru familii din Las Vegas. Ca să-și facă publicitate, proprietarul hotelului a acceptat sugestia unuia dintre angajații săi: să zboare cu un avion care poartă numele hotelului și să-l folosească pentru a depăși recordul de zbor anduranță stabilit în 1949, de aproape 47 de zile în aer.

Angajatul, fost pilot de luptă în cel de-al Doilea Război Mondial, pe nume Robert Timm, a primit 100.000 de dolari pentru a organiza evenimentul, care a fost apoi legat de o strângere de fonduri pentru cercetarea cancerului.

Timm a petrecut luni de zile modificând aeronava aleasă, un Cessna 172.

„Era un model relativ nou”, spune Janet Bednarek, istoric al aviației și profesor la Universitatea din Dayton.

„Este un avion spațios cu patru locuri și era cunoscut pentru că era fiabil și destul de ușor de pilotat. Este ceea ce-ți dorești când te afli în aer pentru o perioadă lungă de timp”, explică el.

Modificările au inclus o saltea pentru dormit, o chiuvetă mică din oțel pentru igiena personală, îndepărtarea majorității accesoriilor interioare pentru a economisi greutate și un pilot automat rudimentar.

„Totuși, cel mai important a fost să găsească o modalitate de a realimenta”, spune Bednarek.

„Au fost o mulțime de experimente până în acel moment cu realimentarea în aer, dar nu a existat nicio modalitate de a modifica un Cessna 172 pentru a fi alimentat în aer. Așa că au instalat un rezervor suplimentar care putea fi umplut dintr-un camion aflat la sol. Când aveau nevoie să realimenteze, coborau și zburau foarte jos și cu viteză mică. Apoi venea camionul, de unde era ridicat un furtun și care folosea o pompă pentru a transfera combustibilul în avion. A fost un spectacol dramatic de aviație, pentru că uneori trebuiau să realimenteze noaptea, iar pentru asta era nevoie de un zbor de precizie,” adaugă el.

Primele trei încercări s-au încheiat brusc din cauza unor defecțiuni mecanice. În septembrie 1958, recordul în sine a fost depășit de o altă echipă, care zbura tot cu un Cessna 172; acum era la peste 50 de zile în aer.

Pentru a patra încercare, Timm l-a ales pe John Cook, care era și mecanic de avioane, ca noul său copilot.

Au pornit pe 4 decembrie 1958, de pe aeroportul McCarran din Las Vegas. Zborul a decurs fără probleme la început, iar cei doi și-au petrecut ziua de Crăciun în aer. De fiecare dată când făceau realimentarea cu combustibil,pe o porțiune de drum foarte drept de-a lungul graniței California-Arizona, primeau și provizii de mâncare.

Cei doi dormeau pe rând, deși zgomotul neîncetat al motorului și vibrațiile aerodinamice nu îi lăsau să se odihnească. Ca urmare a lipsei de somn, în ziua 36, Timm a ațipit la comenzi și avionul a zburat singur timp de peste o oră, la o altitudine de doar 1.300 de metri. Pilotul automat le salvase viețile, deși avea să se strice de tot după doar câteva zile.

În ciuda acestui fapt și a altor probleme tehnice, cei doi au rămas în aer, pentru a se asigura că noul lor record va fi imposibil de batut. Au aterizat în cele din urmă la McCarran pe 7 februarie 1959, după ce au zburat fără escală timp de peste două luni și peste 240.000 de kilometri.