Incendiile catastrofale din Los Angeles, exacerbate de efectele schimbărilor climatice, pun mai puţin sub semnul întrebării recursul sistematic la case pe structură din lemn cât extinderea urbană necontrolată a acestui oraş conceput pentru automobile, conform declaraţiilor pentru AFP ale arhitectului şi urbanistului Nicolas Michelin, transmite Agerpres.

În timp ce lunile lungi de secetă din 2024 şi vântul care a bătut în rafale de până la 160 km/h sunt în mare măsură responsabile pentru amploarea dezastrului, proliferarea locuinţelor în zonele vulnerabile la incendii nu a făcut decât să agraveze situaţia, consideră Nicolas Michelin, implicat în tranziţia ecologică a arhitecturii.

El a subliniat necesitatea îngropării liniilor electrice aeriene „extrem de vechi” situate în apropierea vegetaţiei, pentru a preveni izbucnirea incendiilor şi a precizat că Los Angeles este în primul rând arhetipul unui oraş „scos din context."

„În SUA, ca şi în Europa, am construit multe oraşe fără legătură cu mediul, spunându-ne «locul este frumos, îmi voi pune casa acolo, clădirea mea aici», dar fără să se ţină cont de topografie, de vânturi, de soare sau de istoria locului”, a comentat arhitectul care susţine o planificare urbană „cu măsură”.

La Los Angeles, extinderea urbană din al doilea oraş ca mărime din Statele Unite a adus casele mai aproape unele de altele, eliminând barierele naturale din calea incendiilor ce au consumat hectare în zonele cu risc ridicat.

Multe locuinţe cuprinse de flăcări, situate pe versanţii unor dealuri, au fost inaccesibile serviciilor de pompieri şi salvare.

„Considerăm că terenul este la dispoziţia noastră, aşa că ne extindem, şi construim drumuri de fiecare dată pentru a ajunge acolo, în timp ce locul este cel care face proiectul, iar proiectul este cel care face regulile”, a adăugat Nicolas Michelin, fondator al agenţiei ANMA.

Multă vreme, în Statele Unite, ca şi în Europa, arhitecţii au avut tendinţa de a realiza proiecte „care se impun asupra mediului lor”, aminteşte el, adăugând că este vorba de moştenirea arhitectului şi urbanistului Le Corbusier, un simbol al modernităţii care este în prezent sever testat de efectele încălzirii globale.

Urbanismul de „prevenţie urbană” promovat de Nicolas Michelin se aplică tuturor riscurilor naturale, în special inundaţiilor. La Valencia, scena tragicelor inundaţii de la sfârşitul lunii octombrie care au făcut 231 de morţi, „râul a fost deviat ca să nu inunde centrul oraşului, punând peste tot asfalt şi baraje şi am văzut rezultatul”, aminteşte.

Pe lângă planificarea urbană, tipul de arhitectură ridică şi el întrebări. În Statele Unite, utilizarea masivă a lemnului, folosit pentru 93% din casele noi construite în 2023, potrivit Asociaţiei Naţionale a Constructorilor de Case (NAHB), pare să fie unul dintre factorii agravanţi ai incendiilor din Los Angeles.

„Aceasta este o problemă reală, dar nu pune sub semnul întrebării construcţiile din lemn în general, în măsura în care putem încapsula lemnul cu plăci de ipsos sau fibrociment pentru a-l proteja de foc”, subliniază arhitectul, care susţine că nu este un fan al „buncărelor de beton”.

Conform acestuia, riscul este mai puţin legat de materialele folosite, cât de alegerea unui loc nepotrivit, cum ar fi „la marginea unei păduri” sau „în mijlocul vegetaţiei”.

În faţa provocării creşterii în densitate a zonelor rezidenţiale, construirea până la limita maximă permisă de documentele de urbanism poate prezenta şi riscuri. „Proprietarul vrea să obţină cât mai mulţi bani din vânzarea terenului său, iar dezvoltatorul vrea la rândul său să profite la maxim şi astfel ajungem la proiecte care sunt încă deconectate, prea mari, prea dolofane”, a observat el.

„Trebuie să ne reconectăm cu natura, să construim mai puţin (...) şi să acceptăm în anumite locuri să nu mai construim, având în vedere noua situaţie climatică”, a concluzionat el.