Comisia Europeană le cere statelor membre să își fixeze ținte clare pentru reducerea consumului de apă, în contextul unei crize accentuate de secetă, poluare și schimbări climatice. Strategia UE pentru „reziliență hidrică” propune o reducere cu 10% a consumului până în 2030, însă măsurile nu sunt obligatorii, notează POLITICO.

Ținta — care nu este obligatorie din punct de vedere legal — face parte din Strategia europeană pentru reziliență hidrică, lansată miercuri, ce urmărește să refacă ciclul apei, „profund afectat” de poluare, schimbări climatice și degradarea mediului. Într-o recomandare separată, Comisia Europeană încurajează țările UE să „își stabilească propriile ținte pentru eficiența utilizării apei, în funcție de circumstanțele naționale.” Aceasta vine într-un context în care Europa se confruntă cu multiple probleme legate de apă, inclusiv poluarea cu PFAS și nitrați, infrastructură cu pierderi, secete mai severe și precipitații mai intense.

Întrebată despre motivul pentru care ținta de 10% nu este obligatorie, comisarul european pentru Mediu, Jessika Roswall, a declarat jurnaliștilor: „Pentru mine, este evident că avem nevoie de ținte către care să tindem dar și să fim foarte conștienți că situația diferă foarte mult între statele membre, între regiuni.”

Ea a făcut referire la un raport al Agenției Europene pentru Mediu, publicat tot astăzi, care identifică „sectoarele-cheie” cu potențial de economisire a apei, inclusiv energia electrică, agricultura și alimentarea publică cu apă.

Strategia Comisiei nu prevede legi noi privind utilizarea apei sau poluanții de tip PFAS și nitrați. „Există deja o mulțime de legislație” privind utilizarea durabilă a apei, a argumentat Roswall, adăugând: „Trebuie să ne concentrăm pe implementare.”

Banca Europeană de Investiții va sprijini strategia apei cu peste 15 miliarde de euro în finanțări pentru perioada 2025-2027, inclusiv pentru „infrastructuri mari și soluții bazate pe natură.” Comisia va înființa, de asemenea, o inițiativă „public-privată” pentru a „realiza o inovație tehnologică majoră” în curățarea poluării cu PFAS și alte substanțe chimice persistente.

Aceasta este o schimbare față de versiunea anterioară a strategiei, care propunea un „mecanism de sprijin” pentru remedierea poluării cu PFAS și alte substanțe persistente, precum și un „parteneriat public-privat pentru detectarea și remedierea acestora.”