Reconfirmarea ratingului de țară într-o categorie recomandată investițiilor constituie un semnal de încredere, dar nu elimină riscurile asociate dezechilibrelor bugetare și externe și urmează o etapă crucială, în care eforturile de ajustare trebuie consolidate prin implementare și extinse prin reforme, susține Cosmin Marinescu, viceguvernator la Banca Națională a României (BNR), într-o postare pe blogul personal.
Potrivit acestuia, „nevoia imperativă de corecţie bugetară survine pe fondul unor obiective (re)devenite prioritare, respectiv ieşirea din procedura de deficit excesiv, sustenabilitatea datoriei publice, corectarea dezechilibrelor externe”.
El consideră că sunt esenţiale filtrarea şi prioritizarea măsurilor prin prisma unei strategii bugetare multianuale, care să furnizeze soluţii eficiente şi o minimă predictibilitate pentru întreaga perioadă de ajustare, dar şi după.
Acesta precizează însă că România este fundamental diferită de Grecia de la acel moment, prin cadrul economic mult mai rezilient în raport cu situaţia unei crize financiare profunde la nivel global, precum criza din 2008-2009.
Viceguvernatorul BNR scrie că Grecia a avut de rezolvat intrarea în incapacitatea de plată, forţând semnarea mai multor acorduri vitale de bailout cu Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional („Troika”) şi „iertări” de datorii, fără precedent în istoria recentă a episoadelor de restructurare a datoriilor suverane.
Cosmin Marinescu mai subliniază că derapajul bugetar al României în 2024 (-9,3% din PIB) a fost sincronizat cu un sold negativ al contului curent (-8,4% din PIB), însă valorile sunt mai puţin tensionate decât cele specifice Greciei în anul 2009 (deficit de 15,4% din PIB şi, respectiv, deficit de cont curent de 12,5% din PIB). Un alt set de repere vizează datoria guvernamentală, care în cazul Greciei se apropia de 130% din PIB nominal, datoria externă fiind 180% din PIB. Iar expunerea sistemului bancar european la datoria publică a Greciei era una impresionantă, în special pentru băncile din Franţa, Germania şi Marea Britanie, cu riscuri de contagiune severe. În România, la finalul anului 2024, datoria guvernamentală se poziţiona la 55% din PIB, cu tendinţe ascendente, iar cea externă la 58%, situaţie incomparabilă cu cea a Greciei.
Pe de altă parte, în privinţa ajustării bugetare necesare, oficialul BNR semnalează faptul că dezbaterile preliminare au căutat să acrediteze scenariul unei consolidări realizate exclusiv prin reducerea cheltuielilor bugetare, precum în cazul Argentinei, pentru a evita efectele recesioniste ale măsurilor fiscale.
În acest context, susţine el, sistemul administrativ din România are nevoie de o reformă profundă, dar care să decurgă din regândirea circuitelor administrative, axată pe creşterea capacităţii administrative şi a eficienţei în relaţia dintre stat şi cetăţean. Pe de altă parte, cifrele arată că spaţiul bugetar este relativ limitat în privinţa aparatului statal.
În ceea ce priveşte structura personalului din aparatul bugetar, oficialul BNR arată că, din cele 1,3 milioane de posturi, 64% sunt în administraţia centrală, iar restul, în cea locală. Dintre cele circa 836.000 de posturi din administraţia centrală, 24,6% sunt din sectorul apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, iar, în contextul actual, „eventuale reduceri în acest sector ar fi pe contrasensul oricărui obiectiv de consolidare a politicii de securitate şi apărare”.
Citește și Cosmin Marinescu, doctor în economie: "România a ajuns în procedura de deficit excesiv în 2019, înainte de crizele multiple"
De asemenea, educaţia şi sănătatea înseamnă împreună, la nivel central şi local, puţin peste 630.000 de posturi, adică aproape jumătate din totalul posturilor bugetare. Circa 150.000 sunt posturi din unităţi de învăţământ şi sanitare, finanţate integral din venituri proprii, în condiţiile în care cele două sectoare se confruntă cu deficite severe în materie de resurse umane, atât în plan cantitativ, cât, mai ales, în dimensiunea calitativă.
Viceguvernatorul BNR precizează în continuare, în materialul publicat pe blogul personal, că dimensiunea amplă a corecţiei bugetare necesare României arată că ajustarea deficitului nu se putea face doar prin reducerea cheltuielilor, fără măsuri fiscale care să genereze şi o creştere a veniturilor, nu doar imediat, ci cu caracter permanent.
Potrivit acestuia, în ultima perioadă, prognozele arată că România pare că se împotmoleşte în zona unor creşteri economice fragile, de sub 1% anual sau chiar de 0,5% pentru anul curent şi, în acest context, riscul major este de a traversa o etapă de stagflaţie. Iar o asemenea evoluţie nu se înscrie deloc în contextul economic actual, regional sau internaţional, pentru care prognozele economice nu s-au deteriorat într-atât de mult, precum în cazul României.
Citește și Educația financiară: de la alegeri responsabile la politici sănătoase
Cosmin Marinescu mai subliniază că, după contracţia de 3,3% din 2024, investiţiile au crescut în trimestrul I din 2025 cu 5,5%, însă evoluţia nu poate fi considerată o redresare durabilă, dată fiind stagnarea producţiei industriale faţă de finalul anului trecut, care reflectă incertitudini legate de politica comercială, dar şi slăbiciunea ciclică a activităţii economice a partenerilor europeni.
Totodată, spune viceguvernatorul, acumulările de capital sunt condiţionate atât de implementarea fondurilor europene, cu riscuri importante derivate din neîndeplinirea de ţinte şi jaloane asumate, cât şi de fluxul de investiţii directe, marcat de reducerile succesive din ultimii doi ani, de circa 3 şi, respectiv, 0,7 miliarde euro.
În ceea ce priveşte abordarea de politică monetară a BNR, în vremuri dificile banca centrală trebuie să capitalizeze, cât mai bine cu putinţă, fluxul de credibilitate existent, îndeosebi în contextul unui puseu temporar al inflaţiei, generat de şocurile tranzitorii asociate măsurilor fiscal-bugetare recent adoptate, subliniază Marinescu.