În perioada 2013-2014, după ce războiul civil din Siria s-a extins în toată țara, gigantul francez al cimentului, Lafarge, a încheiat o afacere dintre cele mai odioase: a ales să plătească milioane de dolari grupului Stat Islamic, cea mai notorie grupare teroristă din lume aflată în plină expansiune la acea vreme, pentru a-și putea continua operațiunile din această țară, având să îi trateze pe luptătorii ISIS drept aliați strategici, relatează The Guardian.

Plățile de milioane de dolari au permis fabricii Lafarge din nordul Siriei să continue să producă și să vândă ciment – chiar și după ce directorii europeni ai companiei au părăsit țara, angajații locali au fost răpiți, iar bombele și rafalele de mitralieră au aruncat țara în haos.

Lafarge cumpăra materii prime de la cumpărători aprobați de ISIS, aproviziona gruparea teroristă cu ciment și îi plătea pe teroriști ca să pună presiune pe competitorii companiei – în special, împotriva importurilor venite din Turcia.

Banii cheltuiți de marea companie din Franța nu erau doar pentru protecție. Managerii filialei siriene a Lafarge știau foarte bine care era situația și au încercat cât de mult au putut să ascundă ceea ce făceau în Siria.

La acea vreme, fabrica din satul Jalabiya era doar una dintre cele peste 1.600 pe care Lafarge le deținea în 61 de țări.

Directorii companiei din sediul de la Paris știau foarte bine ce se întâmplă în Siria, fiind complici în relația cu ISIS, după cum arată zeci de e-mailuri și documente interne.

Pe baza acestor dovezi, Departamentul de Justiție al Statelor Unite a trimis în judecată compania Lafarge, care în vara anului 2015 a fuzionat cu gigantul elvețian al cimentului, Holcim, la scurt timp după ce ISIS a pus mâna într-un final pe fabrica din Jalabiya.

Lafarge a recunoscut că a conspirat pentru a oferi sprijin material unor grupări teroriste, marcând prima dată în istoria Statelor Unite când o companie a fost trasă la răspundere cu succes pentru o astfel de acuzație.

În toamna anului 2022, autoritățile americane au amendat Lafarge cu 778 de milioane de dolari – un procuror a descris acțiunile companiei drept o „infracțiune uluitoare”.

Un grup de peste 800 de yazidi, reprezentați de Amal Clooney – soția actorului George Clooney – și alți avocați din SUA, au dat în judecată Lafarge pentru afacerile pe care le-a făcut cu ISIS, care a ucis, răpit și violat mii de membri ai acestui grup religios minoritar în nordul Irakului.

„Nicio parte a amenzii de 778 de milioane de dolari impusă de Departamentul de Justiție nu a mers către victime”, a spus unul dintre avocații implicați în aceste procese.

Cu toate că acțiunile companiei nu vor avea consecințe prea mari pentru Lafarge, în afară de banii pe care că va trebui probabil să îi plătească drept despăgubire pentru victimele teroriștilor ISIS, în Franța, compania are de-a face cu un dosar penal care ar putea avea un deznodământ fără precedent.

Zeci de foști angajați Lafarge din Siria, împreună cu două ONG-uri, au acuzat compania de complicitate în crime împotriva umanității. Nicio companie nu a mai fost condamnată pentru o astfel de infracțiune până acum, potrivit lui Mark Taylor, autor al cărții Economiile de război și legea internațională.

Numărul tot mai mare de astfel de acțiuni penale, însă, este și un simptom al unor vremuri dominate tot mai mult de corporații: două treimi din cele mai bogate entități de pe planetă nu sunt națiuni, ci companii.

Influența lor se extinde peste tot, chiar și acolo unde nu se vede, precum în acțiunile unor guverne sau în schemele care implică grupări teroriste.

Dacă un tribunal va lua până la urmă o decizie în acest caz împotriva Lafarge, va fi un moment de cotitură – o recunoaștere a faptului că, oricât de mari ar fi, companiile trebuie pedepsite atunci când finanțează sau sprijină atrocități la scară largă pentru a-și proteja afacerile.

Iar vinovații nu sunt mereu cei care sunt suspectați cel mai des, precum producătorii de arme, mercenarii sau giganții din domeniul mineritului sau al combustibililor fosili. Companiile în cauză vând uneori produse care par mult mai inofensive – banane, bere sau chiar ciment produs într-o fabrică dintr-un colț arid din nordul Siriei.

Lafarge era la acea vreme cel mai mare conglomerat al cimentului din lume, iar după finalizarea fabricii din Jalabiya – în 2010, a devenit dintr-o dată cel mai mare producător de ciment din Siria.

„Nu ne-au spus în atât de multe cuvinte, dar era evident ceea ce se întâmplă”, a povestit un angajat al companiei care lucra la fabrica din Siria la acea vreme. „Lafarge făcuse un pact cu diavolul.”

Primul mare proiect internațional al Lafarge a fost să livreze 110.000 de tone de ciment pentru construcția Canalului Suez în anii '1860. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, compania le-a vândut ciment naziștilor pentru construcția unui rând de fortificații și buncăre numit Zidul Atlanticului.

La câțiva ani după fuziunea cu Holcim, directorul general al Lafarge a spus într-un interviu că ar fi bucuros să pună la dispoziție cimentul pentru zidul pe care Donald Trump voia să îl ridice la granița cu Mexicul.

„Există alți clienți care ar fi uluiți de asta”, a declarat în 2017 ministrul francez de externe de la acea vreme, Jean-Marc Ayrault. „Lafarge spune că nu face politică... foarte bine, dar aș zice că companiile au și responsabilități sociale și de mediu.”

În afară de suma imensă plătită grupării ISIS pentru protecție, Lafarge a ajuns la o înțelegere prin care teroriștii din Siria și Irak obțineau un procent din fiecare tonă de ciment pe care fabrica din Jalabiya o vindea.

Un deceniu mai târziu, decizia companiei franceze de a alimenta o catastrofă internațională doar ca să poată continua să vândă ciment pare încă și mai greu de explicat.

Fosta fabrică Lafarge a fost ocupată de ISIS în 2014, apoi a fost folosită ca bază militară de coaliția condusă de SUA, după ce militanții au fost alungați din zonă. După retragerea trupelor americane din Siria, în 2019, două avioane F-15 au bombardat partea din fabrică ce fusese convertită într-un buncăr de depozitare.

În timpul pandemiei, fabrica a fost ocupată de trupele kurde, iar în luna ianuarie a acestui an a devenit ținta bombardamentelor aeriene ale aviației turcești, care a pus la pământ aproape toate clădirile.

Se pare că tot ce a mai rămas din fabrica de 680 de milioane de dolari a Lafarge din nordul Siriei sunt niște bariere de beton de pe marginea drumului pe care camioanele circulau cândva încărcate cu tone de ciment.