Pe alţii, în schimb, noţiunile învăţate îi fac să privească spaţiile şi construcţiile din jurul lor cu alţi ochi: ”Încercăm să construim spaţii urbane. Sunt mai atentă la lucrurile deosebite, care nu apar foarte des pe stradă”, ”E distractiv, interesant şi pot să învăţ lucruri mai noi. Ce înseamnă un spaţiu urban, am învăţat despre lumină, despre umbra, cum poate să fie frumos”, - Unde vă găsiţi ideile? ”Din mai multe locuri din lume unde sunt clădiri mari, frumoase, făcute mai speciale”.

Cursul este predat o oră pe săptămână sub îndrumarea învăţătorilor, dar şi a arhitecţilor voluntari care se străduiesc să adapteze materia astfel încât să fie pe înţelesul celor mici. ”Nu ne propunem să îi facem arhitecţi, ci pur şi simplu să cunoască câteva noţiuni.Îi ajută cumva să conştientizeze problemele sau soluţiile pentru problemele oraşului, să relaţioneze mai bine mediul din jur, îi învăţăm despre materiale, despre spaţiile urbane şi în general despre oraş”, afirmă Oana Aneci, arhitect voluntar.

”Înainte de începe şcoala, în septembrie, am fost cooptaţi, am fost pregătiţi cum să lucrăm în echipă: architect-învăţător şi după aceea am putut să intrăm la clasă”, precizează Alina Pătruţ, învăţătoare.

Pentru cursul opţional „De-a arhitectura în oraşul meu", învăţătorii au fost pregătiţi timp de trei săptămâni să deprindă elemetele de bază ale materiei. Disciplina a fost introdusă în programa şcolară de Ministerul Educaţiei, dar la iniţiativa Uniunii Arhitecţilor din România şi filialor locale ale Ordinului Arhitecţilor.Redactor: Corina SfiaOperator: Adrian HrișcuEditor web: Călin Țenche