Apa de ploaie de pe Terra este improprie consumului din cauza prezenţei substanţelor chimice toxice peste nivelurile recomandate, potrivit unui studiu recent realizat de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Stockholm, relatează AFP.

„Nu există niciun loc pe Pământ unde apa de ploaie să fie sigură pentru băut, conform datelor pe care le-am utilizat”, a declarat Ian Cousins, profesor la Universitatea din Stockholm şi autor principal al studiului, publicat în revista Environmental Science and Technology.

Echipa sa a analizat date compilate din 2010 şi a arătat că „chiar şi în Antarctica sau pe platoul tibetan, nivelurile (de substanţe chimice toxice) prezente în apa de ploaie sunt peste cele recomandate de Agenţia pentru Protecţia Mediului din Statele Unite ale Americii (EPA)”, a adăugat el.

Considerate în mod normal neatinse, ambele regiuni au niveluri de PFAS (substanţe perfluoroalchilate şi polifluoroalchilate) „de 14 ori mai mari” decât recomandările EPA privind apa potabilă, scrie Agerpres.

Cunoscute mai frecvent sub denumirea de „substanţe chimice eterne” deoarece se dezintegrează extrem de lent, PFAS, prezente iniţial în ambalaje, şampoane şi chiar în produsele de machiaj, s-au răspândit în mediul înconjurător, inclusiv în apă şi în aer.

Odată ingerate, PFAS se acumulează în organism. Potrivit unor studii, expunerea la PFAS poate avea efecte asupra fertilităţii şi dezvoltării fetusului. De asemenea, poate duce la riscuri crescute de obezitate sau anumite tipuri de cancer (de prostată, rinichi şi testicule) şi la creşterea nivelului de colesterol.

EPA a scăzut recent pragul PFAS recomandat după ce a descoperit că aceste substanţe chimice ar putea avea un impact asupra răspunsului imunitar al copiilor la vaccinuri, a afirmat Ian Cousins.

Potrivit lui Ian Cousins, PFAS sunt acum „atât de persistente” şi omniprezente încât nu vor dispărea niciodată de pe Pământ.

„Am făcut planeta inospitalieră vieţii umane, contaminând-o ireversibil, astfel încât nimic să nu mai fie curat”, a mai spus el. „Am depăşit o limită planetară”, a mai spus Cousins, referindu-se la un model care permite evaluarea capacităţii Pământului de a absorbi impactul activităţii umane.