Baronul Samuel von Brukenthal a cultivat ananasul în urmă cu peste 200 de ani, în oranjeria sa din oraşul Avrig, unde avea un palat de vară, a transmis joi Muzeul Național Brukenthal într-un comunicat de presă, potrivit Agerpres. Fructul a devenit rapid popular și la modă, încât imaginea lui a apărut pe portretele regalităţii, iar conducătorii doreau ca propriile lor „conuri” bizare să fie cultivate în posesiunile lor.

„Încă din 1757, Brukenthal a început cumpărarea de terenuri. În perioada 1770-1802 acesta şi-a extins în special proprietatea de la Avrig, cumpărând constant şi fâneţe şi ogoare. La momentul morţii sale, suprafaţa fermei şi a reşedinţei de la Avrig era de aproximativ şapte hectare. A investit în decursul timpului sume importante de bani, care au făcut ca superba reşedinţă de vară, cât şi ferma să devină foarte rentabile. Cu o lăptărie, un joagăr şi două cârciumi, ferma se putea autofinanţa. La Avrig se promovau, prin cercetări ecologice, inovaţiile agricole care erau puse într-un context comunitar. O agricultură performantă era necesară pentru a contribui în mod esenţial la creşterea bunăstării din regiune. În consemnările din anul 1788 apar introducerea în regiune a 95 de soiuri de păr, 40 de soiuri de piersic şi 17 soiuri de măr. În grădina de zarzavat erau cultivate diferite legume. Tot în grădina de la Avrig erau cultivate diferite fructe exotice, oranjeria baronului fiind renumită în epocă”, se arată în comunicatul Muzeului Naţional Brukenthal.

Brukenthal a încercat aclimatizarea ananaşilor în Transilvania, însă nu era singurul din Europa care a început cultivarea acestui fruct, potrivit celor de la Muzeul Naţional Brukenthal. „Ca fructe tropicale exotice, ananasul a câştigat rapid popularitate în Europa. Dar livrarea lor din coloniile de peste mări către statele europene a fost nu numai costisitoare, ci şi extrem de lungă. Prin urmare, deja în 1658, a fost cultivat primul fruct european, iar în 1723 a fost construită o seră imensă în Chelsea, Anglia, destinată exclusiv acestei culturi tropicale.

Ananasul a devenit atât de popular şi la modă, încât imaginea lui a apărut pe portretele regalităţii, iar conducătorii doreau ca propriile lor „conuri” bizare să fie cultivate în posesiunile lor. De exemplu, este cunoscut un portret cu un ananas al regelui Henric al II-lea; în 1733, un ananas din propria sa seră din Versailles a apărut pe masa lui Ludovic al XV-lea. şi Ecaterina a II-a, până la moartea ei, a primit fructe de la fermele ei din Petersburg.

Experimentele de aclimatizare de la Avrig, din Transilvania, a copacilor şi a altor plante aduse din ţări străine făceau în egală măsură parte din conceptul Baronului Brukenthal ca şi exotismul renumitei sale sere, în care cultiva ananaşi. Acest fruct de lux era întruchiparea bunului gust şi a plăcerilor culinare rafinate. Chiar dacă se afla la marginea Imperiului, Transilvania devine în timpul Baronului Samuel von Brukenthal parte integrantă a procesului internaţional de modernizare”, subliniază managerul interimar al muzeului sibian, Alexandru Constantin Chituţă.

Potrivit lui Chituţă, „alături de colecţionarea obiectelor de artă sau carte veche, dar şi de cultivarea spiritului, Samuel von Brukenthal a avut o preocupare constantă pentru natură. În anul 1780 a ordonat ca iazurile din jurul oraşului Sibiu să fie umplute cu pământ, transformându-se astfel în bogate şi înfloritoare grădini de zarzavat şi livezi. Aproape fiecare familie burgheză din Sibiu deţinea propriul spaţiu verde în afara zidurilor oraşului. În acea vreme se importau din Viena sau München plante, arbuşti sau diferiţi copaci. Plantele rare constituiau şi atunci, ca şi acum, o atracţie specială.”

Actualul manager interimar al Muzeului Naţional Brukenthal şi-a propus prezentarea de informaţii despre fostul guvernator al Transilvaniei, Brukenthal, în cadrul unui proiect numit „Ce a făcut cu adevărat Samuel von Brukenthal”, cu prilejul împlinirii în 2023, a 206 ani de la deschiderea Muzeului Naţional Brukenthal şi a 220 de ani de la moartea sa.