Îndoiala faţă de acest nivel vine din evoluţia de astăzi. Era o vineri când erau aşteptate date despre piaţa muncii din America şi de obicei e o atitudine de aşteptare, nimeni nu se avântă. Cursul la noi a luat-o în jos de dimineaţă. Iar când a venit şomajul din America, a trecut pe lângă. Au fost date foarte bune - cel mai redus şomaj din 2008 încoace, semn că economia merge bine şi asta înseamnă că dolarul devine mai atractiv. Această evoluție nu s-a simţit la noi. Pe alte pieţe, trendul a fost total invers. Aşa cum era normal după date bune, euro a scăzut. Și de pe valutele regionale sunt ieşiri, deci, mişcări normale.

La noi nu s-a simţit. Când s-au publicat datele despre şomajul din America, probabil că dealerii erau deja în drum spre mare sau la a doua bere la tereasele din Dorobați şi Herăstrău. E o glumă, dar poate şi un sâmbure de adevăr.

E posibil ca, de fapt, pe fond, această lâncezeală să-l fi dus pe euro în jos puţin, pentru ca luni să revină acolo unde era: 4,44- 4,45 lei.

Chiar şi cu această intrare la 4,43, suportul de la 4,45 nu poate fi considerat ca spart. El trebuie consolidat mai multă vreme şi după aceea să devină plafonul maxim de evoluţie.

Nu e nimic care să garanteze că vom avea o întoarcere, dar nici o viitoare scădere. E drept, ca să stea în zona aceasta, poate să mai picure ceva euro BNR din conturile Trezoreriei. Ne putem gândi cu plăcere la un 4,4 lei, dar poate mai încolo, poate şi pe niscaiva intrări de capital.