În portul ucrainean Ismail, şoferii de camioane stau la coadă cu camioanele pline cu cereale, în timp ce pe celălalt mal al Dunării, în România, aşteaptă navele care să ducă aceste cereale în porturile de la Marea Neagră, transmite AFP.

Marinarii nu îşi aduc aminte să fii văzut vreodată atât de multe nave, cu diferite pavilioane, care să staţioneze în largul portului Sulina, unde aşteaptă să ajungă în Ucraina pentru a fi încărcate cu cereale.

Invazia rusească a dat totul peste cap, blocada impusă de Moscova asupra porturilor maritime ucrainene, începând cu cel din Odesa, a paralizat exporturile acestei ţări care se numără printre cei mai mari producători mondiali de cereale.

„Alternativa este Dunărea. Însă marea problemă o constituie capacitatea infrastructurilor de pe acest fluviu”, a explicat Iuri Dimcioglo, fost vicepreşedinte al consiliului regional din Odesa. Potrivit acestuia, de la începutul invaziei ruseşti, „doar 1,5 milioane de tone de cereale au putut fi exportate pe această cale”, o picătură comparativ cu cele 20 până la 25 de milioane de tone de cereale care în prezent sunt blocate în Ucraina.

Aflat chiar la capătul lanţului agricol, fermierul ucrainean Viaceslav Ziabkin, care lucrează la 35 de kilometri de portul Ismail, nu a trimis încă nimic prin intermediul navelor de pe Dunăre. „Nici măcar un singur kilogram”, spune fermierul, deoarece preţurile de achiziţie care i-au fost oferite sunt mult mai mici decât costurile de exploatare, iar soluţia pe Dunăre convine în special micilor agricultori care au de vândut cantităţi mici.

Iar pentru cei care recurg la varianta transportului pe Dunăre, există numeroase obstacole. În primul rând ambuteiajele de pe drumuri – camioanele se aglomerează spre sudul Ucrainei în speranţa că vor putea descărca marfa la Dunăre. Apoi, odată ajunşi în port, şi aici este aglomeraţie. „Înainte de război, aveam nevoie de o zi, acum îmi trebuie și trei zile”, spune Serghei Gavrilenko, un şofer de 45 de ani.

De cealaltă parte, ambarcaţiunile care trebuie să transporte mărfurile spre clienţii din străinătate, coborând pe Dunăre pentru a ajunge în Marea Neagră, s-au înmulţit şi ele.

În largul portului Sulina, sunt aproape o sută de nave care aşteaptă, între şapte şi zece zile în medie, înainte de a putea intra pe canal în direcţia porturilor ucrainene.

„Volumul nostru de muncă a crescut foarte mult. Suntem în picioare de la răsărit până la apus”, spune Gabriel Danila-Mihalcea, 28 de ani, căpitanul unei nave care şi-a înmulţit cursele între Sulina şi Marea Neagră. Misiunea acestei nave este crucială deoarece transferă la bordul fiecare nave aflate în radă un pilot care va duce nava până la portul de destinaţie, scrie Agerpres.

Această regulă a fost introdusă în 1948 prin Convenţia despre regimul navigaţiei pe Dunăre, semnată în 1948, ca răspuns la pericolele navigaţiei pe Dunăre.

„Lucrăm fără pauză”, se plânge sub protecţia anonimatului unul dintre cei 36 de piloţi care au această sarcină. „Luna trecută, 400 de nave au trecut prin Sulina, este o cifră record”, spune Mihai Calin, mecanic şef pe o navă pilot.

„Traficul s-a triplat comparativ cu luna mai 2021”, confirmă şi secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Ion Popa. Această creştere „este un efort pentru România”, subliniază Ion Popa, adăugând că speră că Bruxelles-ul va veni în ajutorul României.

Aproape 700.000 de tone de cereale au fost transportate de la debutul războiului din Ucraina via portul Constanţa, la bordul barjelor, trenurilor sau camioanelor, subliniază Ion Popa. Cu toate acestea, cozile de la punctele de trecere a frontierei dintre Ucraina şi România se lungesc în fiecare zi.

Miza este vitală pentru numeroase ţări care depind de livrările de cereale din Ucraina, ţară care înainte de război era al patrulea exportator mondial de porumb, şi asigura 50% din comerţul mondial cu ulei de floarea soarelui.