În afară de rusă și ucraineană, pe linia frontului din Ucraina poți să auzi acum soldați care vorbesc în limba spaniolă, nepaleză, hindi, somaleză, sârbă sau coreeană - doar unul dintre semnele care arată dimensiunea internațională pe care a căpătat-o acest conflict. Pe deasupra câmpului de luptă, drone iraniene sunt interceptate de rachete americane, în timp ce obuzele germane și coreene cad asupra luptătorilor columbieni care trag asupra mercenarilor din Cuba. Ceea ce era odată cel mai mare război terestru de la Al Doilea Război Mondial încoace concurează acum pentru titlul de cel mai global conflict de la Războiul Rece, cu zeci de țări care sunt implicate direct sau indirect, relatează Politico.

Acest aspect al conflictului ar putea schimba dramatic soarta războiului într-un moment în care Ucraina riscă să piardă cel mai mare susținător al său, odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, iar Rusia atrage tot mai mult sprijinul celorlalți inamici ai Washingtonului, în special Coreea de Nord.

„Ultima dată când am văzut așa ceva ar fi probabil invazia sovietică a Afghanistanului”, a spus istoricul Serghei Radcenko. „Atunci când exista sprijin pentru mujahedini din partea Occidentului și a Pakistanului și toată lumea se implica.”

Președintele rus Vladimir Putin spera ca războiul să se termine în câteva zile și conta pe un răspuns slab din partea Occidentului, la fel cum se întâmplase și în trecut în Ucraina (cu anexarea Crimeei), Moldova și Georgia.

„Ar fi fost un conflict local dacă s-ar fi terminat repede”, a spus Radcenko. „Dar nu s-a întâmplat asta.”

Cu timpul, pe măsură ce războiul a golit tot mai mult arsenalul celor două țări combatante și a provocat tot mai multe victime în rândul trupelor, dimensiunea internațională a devenit tot mai vizibilă și mai importantă.

În prezent, ambele țări sunt dependente de ajutorul extern: Ucraina, ca să poată rezista, iar Rusia, ca să își păstreze dominația în aer și la sol, fără ca efectul războiului să se resimtă prea mult asupra propriei populații.

Pentru a atrage cât mai multe resurse, Ucraina și Rusia au apelat la ideologie. Ucraina spune că luptă pentru „democrație”, în timp ce Rusia susține că poartă o cruciadă împotriva așa-numitei hegemonii americane și a Occidentului.

Propunerea Moscovei pentru o „ordine mondială multipolară” a fost suficientă pentru a convinge Iranul să livreze drone Shahed și Coreea de Nord să trimită rachete balistice, milioane de obuze și, mai recent, mii de trupe.

Sudul global, sub umbrela BRICS, s-a înclinat înspre Putin. În ciuda diferențelor mari dintre statele membre, acestea au format legături economice apropiate pe baza nemulțumirilor legate de Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.

Cel mai important colac de salvare al Rusiei este China, care a jucat un rol crucial în protejarea economiei ruse în fața sancțiunilor occidentale, punând la dispoziția Moscovei o piață uriașă pentru petrolul și îngrășămintele rusești și oferind la schimb tehnologie de care armata lui Putin are mare nevoie.

„India și alții pot face comerț cu Rusia și asta este semnificativ. Dar nimic nu se compară cu ceea ce China aduce în joc”, a spus Alexander Gabuev, director al Carnegie Russia Eurasia Center.

În același timp, Rusia a continuat și și-a perfecționat vechile tactici de război hibrid. Printre acestea se numără acțiunile prin care se implică în alegerile din alte țări, provoacă incendii și alte acte de sabotaj și susține diverse grupuri anti-occidentale - de la finanțarea unui oligarh prorus care vrea să scoată Moldova de pe calea ei pro-UE și până la susținerea militanților Houthi din Yemen care lovesc navele din Occident în Marea Roșie.

Adversarele Rusiei nu au stat nici ele pe loc. Kievul a reușit să convingă Europa să ofere ajutoare de peste 220 de miliarde de dolari și țările NATO să livreze arme din ce în ce mai puternice: de la obuze de artilerie la începutul războiului la avioane de luptă F-16 și rachete ATACMS acum.

Fără ajutorul Occidentului, Ucraina nu ar fi supraviețuit primului an de război, care s-ar fi terminat cu o „înfrângere zdrobitoare” pentru Kiev, potrivit lui Gabuev.

De ambele părți ale baricadei, participarea trupelor străine pe câmpul de luptă părea a fi o linie roșie care nu poate fi încălcată. Cu toate că au existat câteva voci care au susținut contrariul, precum președintele francez Emmanuel Macron, care a propus ca Vestul să trimită trupe în conflictul din Ucraina, ideea nu a prins rădăcini.

Asta nu înseamnă că nicio linie roșie nu a fost testată. Ucraina a invadat regiunea Kursk și a folosit arme occidentale pentru a lovi ținte rusești chiar și de pe teritoriul Rusiei, iar Moscova a atras trupele nord-coreene în conflict.

Problema cu conflictele internaționalizate, așa cum a descoperit Ucraina pe pielea ei, este că susținătorii externi pot fi extrem de capricioși, iar angajamentul lor se poate schimba de la o campanie electorală la alta.

Spre finalul anului 2024, apetitul pentru susținerea victoriei totale a Ucrainei - întoarcerea la granițele țării definite în 1991 - a scăzut la Washington și la Bruxelles.

Chiar și înainte de victoria lui Trump în alegerile din SUA, ideea de a ajunge la un acord pentru înghețarea conflictului care ar putea presupune ca Ucraina să cedeze o parte din teritoriile ocupate, ceva ce până nu demult era tabu, este discutată acum tot mai des.

„Era clar de la început că dacă Ucraina nu câștigă destul de repede, America se va retrage”, a spus și Nina Hrușciova, profesoară de afaceri internaționale la New School din New York și strănepoata liderului sovietic Nikita Hrușciov.

„Toate acestea au fost văzute de la bun început ca un serial de la Hollywood”, a spus Hrușciova. Susținătorii Ucrainei au crezut că războiul se va termina într-un singur sezon, dar apoi a început al doilea sezon.

„Și acum a venit și al treilea [sezon], așa că bineînțeles că atenția s-a pierdut. Nu vrem și un al patrulea sezon, dar el va avea loc.”

Pe măsură ce conflictul se apropie tot mai mult de al patrulea an și niciuna dintre părți nu primește ajutorul de care ar avea nevoie ca să dea o lovitură decisivă adversarei sale, războiul seamănă mai mult cu un război de uzură precum Primul Război Mondial decât un al Treilea Război Mondial al viitorului.

„Ar fi logic să vezi mii de iranieni și o armată compactă de chinezi care luptă acum pentru Rusia în Ucraina”, a scris în octombrie Alexander Dughin, ideologul ultranaționalist al lui Putin. „Este logic ca cei care sunt împotriva hegemoniei occidentale și susțin o lume multipolară să sprijine Rusia prin acțiuni. Și Rusia îi va sprijini în propriile lor războaie anti-imperialiste.”

Până acum, scenariul imaginat de Rusia în care aliații lui Putin s-ar implica direct în războiul din Ucraina nu este decât o iluzie deșartă. Potrivit estimărilor, Rusia pierde în jur de 30.000 de soldați pe lună și recrutează tot cam atât. Coreea de Nord nu oferă deocamdată destule trupe ca să facă diferența în conflict.

Kievul este într-o situație și mai alarmantă. Pentagonul estimează că Ucraina mai poate rezista doar între 6 și 12 luni cu trupele pe care le are la dispoziție în acest moment.

Ambele țări au adus mii de luptători din țări străine, în special state sărace, pentru a suplini golurile din rândul propriilor lor soldați. În afară de trupele trimise de Phenian, Moscova a recrutat luptători din Cuba, India, Nepal, Siria, Serbia, Republica Centrafricană și Libia, cărora le-a promis salarii generoase și cetățenie rusă - promisiunii care nu sunt mereu respectate.

De partea cealaltă, Ucraina spune că le oferă străinilor șansa de a lupta de partea dreaptă a istoriei. „Împreună l-am înfrânt pe Hitler și împreună îl vom învinge și pe Putin”, a scris ministrul de externe de atunci al Ucrainei, Dmitro Kuleba, pe X (Twitter) în 2022.

Așa s-a ajuns la o situație în care la mai bine de trei decenii de la prăbușirea Uniunii Sovietice și așa-numitul „sfârșit al istoriei”, columbienii mor în luptă contra cubanezilor într-un război care se desfășoară la mii de kilometri depărtare de țările lor de origine.

„Noi luptăm pentru libertate, în timp ce latinoamericanii de partea cealaltă apără un regim opresiv al represiunii”, a spus Jhoe Manuel Almanza Chica, un columbian care luptă de partea Ucrainei.

Chica a spus că nu există nicio cauză mai nobilă decât să mori pentru libertate. „Dar dacă rămân în viață, vreau să pot să le spun copiilor mei că am scris istorie.”

În ultimă instanță, rezultatul conflictului va depinde cel mai probabil de deciziile luate de susținătorii principali ai celor două combatante: NATO și China, potrivit analiștilor.

„Dacă retragi sprijinul Nato pentru Ucraina, nu va fi o Ucraina”, a spus Gabuev. „Dar dacă retragi sprijinul Chinei din efortul de război al Rusiei, asta ar forța Moscova să își limiteze apetitul și speranțele că timpul este de partea sa.”

China pare deocamdată că este principalul beneficiar al conflictului, potrivit lui Gabuev. Războiul a distras atenția Washingtonului și a ajutat Beijingul să își consolideze controlul asupra Rusiei - un partener slăbit, sub conducerea lui Putin, dar de încredere pentru China.

Totul s-ar putea schimba dacă implicarea trupelor nord-coreene în conflict va extinde conflictul în regiunea Indo-pacifică, pe care Beijingul o consideră sfera sa de influență, prin implicarea Coreei de Sud și a Nato.

Și alți factori ar putea înclina balanța într-o direcție sau alta. Un Trump imprevizibil în SUA, un război în Orientul Mijlociu între Iran și Israel și ascensiunea partidelor de extremă dreaptă în Europa.

„Cât timp războiul continuă, există mereu pericolul ca altcineva să se alăture luptei”, a spus și Radcenko.