La scurt timp de la difuzarea pe o platformă de streaming, serialul „Adolescence” a devenit un fenomen, urmărit de mai multe generații, datorită mesajului transmis cu un puternic impact emoțional. Subiectul filmului este sensibil pentru multe persoane, din categorii de vârstă diferite, părinți și bunici deopotrivă, însă este și actual în zilele noastre, deoarece constă în: influența negativă pe care rețelele sociale sau mediul online o poate avea asupra sănătății mintale a copiilor. Digi24 a stat de vorbă cu Ioana Georgescu, doctor în medicină și medic specialist psihiatrie pediatrică, care a explicat ce nevoi au adolescenții din ziua de azi și la ce pericole sunt expuși odată cu timpul petrecut în mediul online.

Serialul „Adolescence”, tradus prin „Adolescență coruptă”, aduce în prim plan povestea unui elev de 13 ani, Jamie Miller (Owen Cooper), care este arestat pentru uciderea unei colege. Pe parcursul filmului sunt evidențiate situații precum influența negativă a rețelelor sociale, modul în care un copil poate fi criticat în mediul online, fără ca părinții să știe, dar și presiunile cu care se confruntă tinerii în societatea actuală. În film apare adesea pronunțată și influența nocivă din online, denumită „manosfera”, care constă în comunități online misogine (formate din site-uri, blog-uri, conturi de  social media, influenceri etc), care promovează ideologii toxice, centrate pe identitatea masculină.

Ioana Georgescu, medic specialist psihiatrie pediatrică: "Sunt mai multe teorii despre evoluția creierului uman, iar una dintre ele este aceea potrivit căreia omul se naște cu un complex de inferioritate pe care încearcă să îl depășească pe parcursul vieții, iar pentru a face asta găsește diferite metode prin care să își crească încrederea în sine. 

"Pentru adolescenți este foarte importantă apartenența la un grup. Ei vor să simtă că fac parte dintr-o comunitate unde sunt apreciați de ceilalți și, astfel, au o valoare în acel grup. Din acest motiv, au tendința de a căuta în permanență similarități cu anumite persoane care sunt populare. Potrivit gândirii lor, asemănarea cu alte persoane care fac parte dintr-o anumită categorie, îi va face și pe ei să fie în trend, admirați, plăcuți de ceilați. Cu cât stau printre persoane pe care le apreciază, cu atât stima lor de sine crește".

Pentru ei este important să se asemene și cu alte persoane, este importantă imaginea totală, fie ca vorbim despre aspectul fizic, vestimentație sau accesorii, fie de cel al personalității pe care o afișează ori popularității dintr-un grup.

Copiii caută validare în aproape orice formă prin acțiunile pe care le fac. Acum, odată cu tehnologia și impactul comunităților din mediul online, cu atât mai mult, adolescenții caută validarea pe rețelele sociale.

De asemenea, există și o rivalitate, dar și o concurență între tineri, în ceea ce privește afișarea pe rețelele sociale. Se întâmplă adesea să verifice cine postează cele mai multe fotografii, în ce vacanțe merg ceilalți, cine primește cele mai multe aprecieri la fotografii sau videouri postate în online, cine cunoaște cei mai mulți influenceri din mediul online etc".

"Nimeni nu își afișează pe rețelele sociale problemele reale cu care se confruntă în viață, eșecurile, necazurile sau frustrările. De fapt, toată lumea postează o viață socială perfectă, o relație de cuplu sau familie ideală, iar de foarte multe ori aceste postări sunt false.

Acesta, de fapt, este un mecanism de compensare al unei stime de sine reduse. Cu cât o persoană are o stimă de sine mai scăzută și nu are o părere bună despre propria persoană, cu atât se identifică mai mult doar prin ochii celorlalți și încearcă, în permanență, să le facă pe plac, pentru a fi bine văzuți în comunitate.

Persoanele afectate de bullying ul din mediul online dau crezare, în anumite circumstanțe, unele jigniri primite pe rețele sociale, deoarece se confruntă cu o nesiguranță în ceea ce îi privește și, implicit, stimă de sine scăzută.", a adăugat medicul.

"Multe persoane ajung să se compare cu ceilalți atunci când văd imaginile perfecte din social media și, automat, apar frustrări. Atunci când anumiți oameni postează doar momente extraordinare, ceilalți vor încerca în permanență să țină acest ritm și să publice fotografii ori detalii care par o realitate ideală, dar nu și adevărată.

Presiunea de a se conforma anumitor standarde impuse de rețelele sociale, false deseori, îi poate face pe tineri să își îndrepte atenția către comunități care promovează idei nepotrivite și nesănătoase. De aici apar și stereotipurile toxice pe care le auzim uneori."

Un alt mesaj tulburător din serialul "Adolescence" este acela în care tatăl lui Jamie spune: „I'm sorry, son. I should have done better.” („Îmi pare rău, fiule. Ar fi trebuit să fac mai mult”), iar de aici au apărut semne de întrebare esențiale despre felul în care pot interveni părinții în educația copiilor.

"Întotdeauna părinții trebuie să fie prezenți în viața copiilor și să își adapteze discursul și explicațiile la vârsta acestuia. Dacă cu un copil de 5 ani nu poți purta un dialog complex, indiferent de inteligența lui, pentru că nu are rațiunea dezvoltată în totalitate, cu un adolescent poți purta discuții logice, care să ducă la o comunicare mai facilă și rațională. În acest caz, în urma dezbaterilor, puteți explica și formula împreună concluzii care îi permit copilului să înțeleagă de ce nu este cazul să ia în considere comentarii negative auzite de la diverse alte persoane, chiar și din mediul online, sau de ce nu este recomandat să acționeze într-un anumit mod.

Părinții trebuie să se conecteze întotdeauna cu copilul și din punct de vedere emoțional. Să îl asculte activ și să empatizeze cu ideile, gândurile și suferințele sale. Toți părinții trebuie să își iubească necondiționat copiii, indiferente de circumstanțe. Copiii nu trebuie să crească cu ideea că este nevoie să “muncească” pentru a obține iubirea părinților (să facă anumite gesturi, să învețe pentru note bune doar pentru a demonstra celorlalți etc).

Limitele sunt sănătoase în relațiile dintre părinte și copil, însă afecțiunea nu trebuie să lipsească.

În orice situație mai puțin plăcută, părintele trebuie să fie prezent pentru a-i explica copilului unde a greșit ori nu a înțeles, și care sunt motivele din spatele consecinței pe care o poate primi. În acest fel, copiii vor crește cu o structură solidă în ceea ce privește sănătatea emoțională și psihică", a mai precizat medicul specialist.

"Părinții trebuie să fie prezenți în relația de familie și să aibă o comunicare deschisă în permanență cu copilul. Sunt câteva semne mici, dar care pot ajuta un părinte să înțeleagă, din primii pași, dacă s-a produs o schimbare în comportamentul copilului.

De exemplu, dacă părinții observă că există o schimbare în ceea ce privește timpul pe care copilul îl petrece cu aceștia, în numărul de întrebări/interacțiuni zilnice, dacă îl observă pe copil că preferă să se retragă în camera lui și să nu ofere detalii despre starea lui, dacă nu mai este atent la imaginea lui în societate, dacă există reacții implusive într-un anumit context sau dacă și-a schimbat, pur și simplu, obiceiurile. Toate acestea ar trebui să fie semne pentru părinți că există o schimbare în atitudinea copilului, care poate proveni din cauza unui fapt/lucru/acțiune etc.

Părinții pot face o comparație cu atitudinea anterioară pe care copilul a avut-o, în situații identice, și pot analiza dacă este vorba despre o schimbare bruscă sau progresivă de atitudine", precizează sursa Digi24.

"Rețelele sociale ne învață, adesea, să fim atenți mai mult la ceilalți decât la noi. Odată cu asta apare și, inevitabil, un grad de comparație, iar aici este, de fapt, problema. Copiii care observă o imagine ideală în mediul online ajung să își creeze o frustrare, o insuficiență, care să ducă la scăderea simei de sine.

În mediul online există o presiune pe care copiii o pot resimți mai accentuat, deoarece aici pot observa constant o evoluție, reală sau falsă, a celorlalți și implicit simt un stres suplimentar în ceea ce privește evoluția lor. Din acest motiv ajung mulți copiii să aibă o părere negativă despre propriile acțiuni, în comparație cu ale celorlalți tineri.

De asemenea, privitul la ecrane pentru perioade prea lungi de timp, ore în șir, modifică activitatea electrică cerebrală și poate crea o stare generală de iritiabilitate.", a completat medicul psihiatru.

"Părinții trebuie să reducă timpul pe care adolescenții îl petrec pe internet, pe diverse site-uri sau rețele sociale. Adulții au rolul de a-i instrui pe copii asupra comportamentului pe care alte persoane îl pot avea pe internet. Spre exemplu, rețelele de socializare sunt o platformă, un spațiu public, unde se pot expune diverse situații, cu prea puțin consecințe legale, iar în acest caz, copiii trebuie să învețe ce tip de conținut este bun de urmărit."

Din păcate, sunt și multe situații în care accesul nu este restricționat, iar copiii află din diferite surse (prieteni, cunoștințe, în pauzele de la școală etc) informații mai puțin relevante în formarea lor. Informațiile nepotrivite circulă repede, iar copiii pot deveni ușor intrigați sau curioși de conținut, moment în care pot distribui mai departe detalii nu tocmai adecvate vârstei lor.

Însă, părinții trebuie să știe că, acei copiii care au inteligență emoțională și socială bine dezvoltată își pot da seama de posibilele pericole la care se pot expune în anumite contexte, fără să li restricționeze accesul de a viziona videoclipuri în această direcție.", a declarat Ioana Georgescu.

"Timpul petrecut pe internet poate fi constructiv, însă este nevoie să existe moderație atât în ceea ce privește tipul de conținut urmărit, cât și durata. În mediul social sunt multe provocări, iar tinerii care au acces la informație pot învăța cum să gestioneze anumite comportamente nepotrivite sau exagerate și, în felul acesta, se pot adapta astfel încât să nu îi afecteze emoțional.

Însă, dacă un copil trece printr-o perioadă mai grea, în care încearcă să înțeleagă ori să găsească o rezolvare pentru o anumită situație care i-a afectat stima de sine și se confruntă deja cu stări anxioase sau chiar depresive, în acest caz, timpul petrecut pe internet, într-un context nefavorabil, poate fi un risc pentru sănătatea lui emoțională.

Stima de sine se formează numai prin fapte. Astfel, pentru a te simți bine cu tine, cu propriile gânduri și convingeri, trebuie să acționezei. Fiecare target îndeplinit devine o dovadă a competenței și capabilității unei persoane.

Pentru a-l ajuta pe copil să-și construiască o identitate sănătoasă, părinții trebuie să îi îndrepte atenția către acțiuni care îi fac plăcere, îl motivează și îl mulțumesc și nu să îl oblige să întreprindă anumite activități doar pentru că există niște reguli, nescrise, ale societății în care trăim.

Copilul care este înscris la prea multe activități, la o vârstă fragedă, chiar dacă are rezultate remarcabile, poate ajunge să nu iubească un sport ori o activitate (de ex: dans, gimnastică, teatru,teatru, pian) din cauza faptului că asta presupune un program prea încărcat pentru psihicul și corpul lui. Copiii trebuie încurajați către o activitate pe care o preferă, întrebați despre sentimentele pe care le au cu privire la această alegere și susținuți în acest sens.

Orice activitate sau sport de grup este benefică pentru copii. În momentul în care sunt inclusi într-o comunitate, copiii învață și înțeleg mai ușor ce înseamnă regulile impuse, dar și ajung să trăiască pe pielea lor deznădejdea ori frustrarea unei anumite acțiuni. În felul acesta, își cunosc propriile emoții și învață cum să le gestioneze.

Copiii care nu sunt expuși la frustrări ori posibile situații în care se simt deranjați de o acțiune, când ajung la vârsta maturității și observă că nu pot obține imediat ceea ce își doresc, la fel de ușor cum au primit până acum, se vor confrunta cu o incapacitate de a trece peste acest impediment și pot apărea stări de anxietate sau chiar depresie la vârsta adolescenței.", conchide Ioana Georgescu, medic specialist psihiatrie pediatrică.