Înainte de 23 august 1944, simpatizanții comuniști se cunoșteau unii cu alții. Așa se întâmplă și în cazul lui Ion Iliescu, care a cunoscut încă din adolescență familia Nicolae-Elena Ceaușescu. Digi24.ro a stat de vorbă cu Lavinia Betea, istoric și expertă în comunism, pentru a înțelege relația dintre Ion Iliescu și familia Ceaușescu din perioada tinereții lor.
Pentru a înțelege istoria relației dintre familia Ceaușescu și familia lui Ion Iliescu, e nevoie de contextul perioadei, subliniază Lavinia Betea, istoric, expertă în comunism.
„Amintesc că Partidul Comunist a fost interzis din 1924, iar în perioadele de dictatură legionară și antonesciană, comuniștii erau vânați și percepuți drept aserviți unei țări străine sub eticheta de iudeo-bolșevici, agenți și complotiști ai Moscovei, etc. Nu dispunem de o evidență certă a lor și se înțeleg motivele, expunând contextul”, a explicat, pe scurt, Lavinia Betea.
Ținând cont de afirmații făcute inclusiv de Nicolae Ceaușescu într-o vizită externă de la sfârșitul anilor 1950, dar și de alte afirmații din ședințele Partidului Comunist, la 23 august 1944 erau în România în jur de 1.000 de comuniști, iar în București erau în jur de 80, amintește cercetătoarea.
„De ce v-am spus aceste cifre? Să fie înțeles că ei se cunoșteau unii cu alții. Cei din închisori se cunoșteau foarte bine și aveau relații mult mai apropiate și stabile decât cei rămași în conspirativitate”, a subliniat Lavinia Betea.
Ea menționează, în acest context, că Elena Petrescu (viitoarea Elena Ceaușescu) și-a cunoscut viitorul soț prin intermediul fratelui său Gheorghe Petrescu, în 1939.
Tot acest grup - Elena, Nicolae și Gheorghe - îl cunoștea pe Eftimie Iliescu (măcelar și unchiul lui Ion Iliescu, fiind fratele tatălui fostului președinte), potrivit cercetătoarei.
„Între Eftimie Iliescu și Nicolae Ceaușescu, niște tineri foarte apropiați ca vârstă - Ceaușescu se născuse în 1918, Eftimie Iliescu în 1919 - au fost niște relații prietenești. În perioada scurtă în care Ceaușescu se aflase în libertate se pare că ar fi locuit cu acest Eftimie Iliescu. Nu are un profil de comunist curajos și devotat”, a explicat cercetătoarea Lavinia Betea.
Lavinia Betea mai amintește că Nicolae Ceaușescu a primit bani de la Eftimie Iliescu în așa fel încât să cumpere mai multe cărți poștale pe care „a scris numele Lenuței Petrescu (viitoarea Elena Ceaușescu) la concursul Regina Muncii din 1939, organizat de breasla lucrătorilor din textile, pielărie și încălțăminte”. „Era un fel de Miss”, explică Lavinia Betea.
„Deși Eftimie nu va fi un personaj de prim-plan pe scena politică de după Război (n.r. Cel de-Al Doilea Război Mondial), el va lucra structurile Ministerului de Interne - și acolo undeva pe la aprovizionare. E un personaj de umbră ca și toți ceilalți din structurile respective, dar desigur că a rămas în legătură cu Elena Ceaușescu și familia lui Gheorghe Petrescu”, a adăugat istoricul.
„Alexandru Iliescu a fost mai întâi în lagărul din Caracal, pentru că Siguranța (n.r. Serviciul secret dintre 1924 și 1940) a arestat toți comuniștii cunoscuți, după intrarea României în Război. Apoi a fost mutat în lagărul din Târgu Jiu. Alexandru Iliescu era împreună cu ceilalți comuniști de acolo, inclusiv cu Lucrețiu Pătrășcanu (n.r. Unul dintre conducătorii Partidului Comunist din anii 1940), Nicolae Ceaușescu sau Gheorghe Petrescu”, a relatat cercetătoarea.
Lavinia Betea amintește că, în discuții cu apropiații, Elena Ceaușescu relata că atunci când se ducea în vizită la Târgu Jiu îl luau cu ele și pe adolescentul Ion Iliescu, pe care îl descria drept „un băiat cu pantaloni scurți”.
„Cert este că Ion Iliescu va fi foarte simpatizat de către conducătorii partidului, mai puțin de Gheorghiu-Dej (n.r. Care, potrivit profesoarei Lavinia Betea, a avut o relație tumultoasă cu tatăl lui Ion Iliescu - Alexandru Iliescu). A fost simpatizat și a rămăs în relații deosebite și cu Elena Ceaușescu, dar și cu Nicolae Ceaușescu. Astfel nu se poate explica ascensiunea lui în structurile nou înființate sub umbrela Partidului Comunist după 23 august 1944”, a explicat Lavinia Betea.
Cercetătoarea a mai amintit că, în anii 1970, familia Ceaueșescu „nu se aștepta ca acest preferat al lor, foarte devreme prin comportamentul, conduita lui, să lase să se înțeleagă că se vede pe sine succesorul”.