Într-un articol publicat anterior, unde am vorbit pe larg despre interferența Federației Ruse în alegerile prezidențiale din România, am subliniat că țara noastră nu este singură în fața amenințărilor la adresa procesului electoral, iar alte state cu democrații consolidate s-au confruntat cu un război hibrid menit să influențeze votul în favoarea Kremlinului.
State puternice precum SUA, Canada și Marea Britanie, dar și democrații tinere precum cea din Republica Moldova, au fost vizate de atacuri de natură cibernetică, având ca scop deturnarea alegerilor, cele mai puternice fiind sesizate în cazul alegerilor prezidențiale, așa cum zilele acestea se întâmplă și în Croația. Pe cât de adevărat este faptul că România a fost țintă târzie pentru interferența Kremlinului în alegerile prezidențiale, comparând cu ce s-a întâmplat în alte state, pe atât de adevărat este că terenul pentru extremism a fost fertilizat cu mult timp înainte dar mai ales în perioada pandemiei, când răbdarea românilor a fost permanent slăbită prin negaționism și discreditarea instituțiilor publice și mai apoi prin avatarurile putiniste și mesagerii propagandei ruse din Parlamentul României, respectiv AUR și SOS, la care acum se adaugă POT.
Ceea ce vreau să arăt este că fenomenul extremist, cu puternice accente naționaliste, a luat naștere cu mult timp înainte de a ajunge în țara noastră, dar eventual, toate aceste curente care se nasc în inima Europei pe fondul provocărilor la care democrațiile sunt supuse, ajung eventual și la noi.
Întrebarea care se pune este dacă România a fost atentă la ceea ce s-a întâmplat în jur și dacă este capabilă să învețe din experiența pe care alte state au avut-o deja, dacă ne gândim că am fost la un pas de a preda cheile statului de drept unui agent cu legături în Federația Rusă pe care nu le poate clarifica.
Alegerile din 2016 din Statele Unite ale Americii au condus la elaborarea celor mai consistente două rapoarte elaborate de către Departamentul de Justiție (2019, în două volume însumând 448 de pagini) și de către Comisia de Informații a Senatului SUA (2020, în cinci volume care se întind pe 1.330 de pagini). Iată că organismele de stat americane au publicat aceste rapoarte la trei-patru ani distanță de la alegerile prezidențiale din 2016 – nu pentru n-ar fi fost suspiciuni chiar și în timpul procesului electoral – dar și-au luat tot timpul necesar pentru audieri, interviuri și pentru analiza aprofundată a documentelor privind interferența rusească.
Ca o paranteză, privind lucrurile în această cheie și timpul alocat unei astfel de analize extinse, criticile privind consistența documentelor desecretizate referitoare la influența Moscovei în alegerile prezidențiale din România sunt nefondate, pentru că informațiile strânse sunt încă în stare brută, incipientă, fiind aproape o certitudine că noi elemente informative vor apărea în perioada lunilor următoare.
Să le luăm pe rând și să căutăm elemente asemănătoare din analizele americanilor și cele din România cu privire la modus operandi rusesc în alegerile prezidențiale. Raportul Departamentului de Justiție american arată că Rusia a început încă din 2014 să targheteze infrastructura electorală a SUA, inclusiv baze de date pentru înregistrarea votanților și sisteme de vot. Rușii au folosit platformele social-media pentru a propaga mesaje de dezbinare socială în paralel cu o puternică campanie de susținere pentru candidatul agreat și furturi de date de la principalul competitor pentru folosirea lor în scop de discreditare. Este adevărat că platforma Tik-Tok a început să se extindă abia din 2017 în afara Chinei dar alte instrumente online au fost folosite pentru propaganda de la Moscova, respectiv Facebook și fosta platformă Twitter, așa cum arată raportul Departamentului de Justiție al SUA, cu referire la interferențele agenției IRA din Rusia: “Grupurile de Facebook IRA active în timpul campaniei din 2016 au acoperit o serie de probleme politice și au inclus pretinse grupuri conservatoare, pretinse grupuri de justiție socială pentru negri, grupuri LGBTQ și grupuri religioase.”. Întorcându-ne la noi, pentru persoanele atente la conținutul social-media, mai ales pe Facebook, este sesizabilă apariția unui număr foarte mare de grupuri și pagini, cele mai multe cu denumiri religioase sau conservatoare, cu postări ultranaționaliste și însoțite de fotografii generate de inteligența artificială. Textul acestor postări pe rețelele sociale din România sunt scurte și simple („era mai bine înainte”, „săraci dar fericiți”, etc.), fac trimitere subtilă la perioada apusă a comunismului iar fotografiile, deși generate de AI, sunt aproape imposibil de diferențiat de ochiul neantrenat, dar care care la o privire mai atentă conțin anomalii severe.
În alegerile din 2016 din SUA, Twitter a fost folosit într-o manieră similară operațiunii Tik-Tok de anul trecut, în România, dacă ne gândim că Twitter a fost și rămâne printre cele mai populare platformă social-media în SUA. Același raport american arată că: “Operațiunile IRA pe Twitter au implicat două strategii. În primul rând, specialiștii IRA au operat anumite conturi Twitter pentru a crea personalități americane. Separat, IRA a operat o rețea de conturi automate Twitter (denumite în mod obișnuit o rețea de roboți) care a permis IRA să amplifice conținutul existent pe Twitter.”. Pe fond, este aceeași tehnică aplicată înaintea primului tur prezidențial în România, doar că platforma a fost Tik-Tok, în condițiile în care 8,9 milioane de români folosesc această rețea. În consecință, tehnicile au rămas aceleași, doar instrumentele de propagare s-au schimbat.
Un alt mod de operare rusesc în alegerile din 2016 din SUA a fost legat de clonarea unor pagini a instituțiilor de stat sau crearea unor pagini cu nume asemănătoare acestor instituții, operațiune de tip “Doppleganger”, prin intermediul cărora propagau mesaje contradictorii cu politica acestor organizații, cu scopul de a avantaja un anumit candidat sau o anumită doctrină. La fel s-a întâmplat și în România unde, așa cum arată raportul desecretizat al SRI, “s-au remarcat zeci de conturi TikTok care au utilizat în fals sigla SRI și titulatura Brigada Antiteroristă (BAT)”. Mai mult, sute de pagini de știri false care foloseau grafica site-urilor originale propagau escrocherii, dezinformări sau rețete naturiste, cu sponsorizare prin agenția de marketing AdNow, cunoscută ca având relații cu Kremlinul.
O altă metodă folosită de Moscova în interferența asupra alegerilor din SUA din 2016 a fost cea a atacurilor cibernetice asupra infrastructurii electorale. În martie 2016, hackeri ruși au spart nu doar emailurile principalului candidat și al colaboratorilor acestuia, ci și inclusiv rețelele informatice ale Comisiei pentru Campanie Democratică a Congresului și ale Comitetului Național Democrat, fiind furate sute de mii de documente din conturile și rețelele de e-mail compromise, așa cum arată raportul Departamentului american de Justiție. În oglindă, același modus operandi a avut loc în România, când la data de 19 noiembrie 2024, “un incident cibernetic a targhetat și a afectat infrastructura IT&C a Autorității Electorale Permanente, în urma căruia atacatori cibernetici au compromis un server de hărți conectat atât în exterior, la internet, cât și la rețeaua internă a AEP. În context, a fost identificat un număr ridicat de atacuri cibernetice (peste 85.000), care au vizat exploatarea vulnerabilităților existente la nivelul sistemelor informatice de suport pentru procesul electoral”, conform raportului desecretizat SRI.
Republica Moldova are o vastă experiență în ceea ce înseamnă ingerința rusească brutală în procesul electoral. De altfel, există similitudini privind modul de operare a Moscovei în România și Republica Moldova, așa cum arată raportul desecretizat al Ministerului Afacerilor Interne român: “evaluarea scenariului utilizat pentru realizarea elementelor de conținut indică situații similare realizate în cadrul unor acțiuni de influențare a intenției de vot din Republica Moldova. În concret, o parte din textul de început utilizat de influenceri români pentru promovarea candidatului prorus din Republica Moldova a fost regăsit în cadrul postărilor menționate”. În plus, același raport arată existența unui tipar similar care a fost folosit de Rusia în Ucraina înainte de inițierea invaziei. Mai exact, este vorba de campania informațională “echilibru și verticalitate” (folosită pentru promovarea candidatului prorus la alegerile prezidențiale din România), și campania “frate lângă frate”, folosită în Ucraina de către Federația Rusia.
Dar să ne întoarcem la Republica Moldova, care a desecretizat propriile rapoarte ale Serviciului de Informații și Securitate (SIS) privind imixtiunea externă în procesele electorale din această țară. “În anul electoral 2024, mecanismul hibrid aplicat vizează în special atacuri la adresa proceselor democratice şi compromiterea vectorului de integrare europeană”, arată acest raport care, cu alte alte cuvinte spune că Federația Rusă a promovat un puternic curent antidemocratic și antieuropean, similar cu propaganda condusă de partidele extremiste din România. În plus, la fel ca și în România, Republica Moldova s-a confruntat cu “atacuri DDoS infrastructura electorală (paginile web de afişare a prezenței la vot şi de afişare a rezultatelor) şi o serie de pagini web guvernamentale, creând întreruperi în funcționarea acestor resurse.”, așa cum arată raportul SIS.
Similar operațiilor din România, Republica Moldova a descoperit o rețea care la nivelul anului 2024 distribuia sistematic narative pro-Kremlin formată din peste 160 de canale Telegram, peste 90 canale Tik-Tok, peste 70 grupuri/conturi Facebook și 43 boturi Vkontakte pentru scrierea automatizată de comentarii. Doare reamintesc faptul că în România au fost identificate 25.000 de conturi de Tik-Tok care au devenit active cu două săptămâni înainte de alegeri.
Ca o notă aparte, analizând atent rapoartele informaționale din SUA și Republica Moldova am constatat că există asemănări în modul de operare pe partea de recrutare. De exemplu, pentru referendumul privind aderarea Republicii Moldova la UE, a fost creat un centru operațional la Moscova care controla, mai departe, o construcție de tip piramidal, cu staff coordonator, staff executiv, celule teritoriale, primare, până la activiști și simpatizanți. Același lucru l-am sesizat în raportul Departamentului de Justiție american referitor la alegerile din 2016, unde se vorbește în detaliu despre operațiunile de recrutare, care la început s-au rezumat la persoane dispuse să amplifice conținutul sugerat de Moscova, ca mai apoi să se treacă la sectorul politic, activiști civici, lideri din societate și vectori mass-media. Același lucru s-a întâmplat și la noi, unde avem trei partide politice în Parlament care amplifică discursul putinist (deci componenta politică este asigurată), membri ai mediului academic și religios (componenta civică), respectiv influenceri cu peste 8 milioane de urmăritori în total (componenta social-media) care propagă discursul mistic.
Așadar, este limpede pentru cine vrea să vadă că ceea ce s-a întâmplat pe 24 noiembrie este rezultat al influenței mașinăriei rusești de interferență în alegerile interne, experimentată și perfecționată de-a lungul anilor în alte state democratice, după un șablon din reguli simple care se adaptează timpului și particularităților fiecărui stat. Dar să nu ne păcălim. Este totodată și un semnal de alarmă că acolo unde instituțiile democratice lasă garda jos, unde politicienii mimează binele general, unde justiția închide ochii la pericolul extremist, discursul urii triumfează. Într-o analiză viitoare, voi reveni cu o comparație detaliată privind modul de operare rusesc în alegerile din Marea Britanie, Canada și Croația, și ce elemente sunt comune cu cele identificate de serviciile secrete românești.