Ţările lumii, reunite la Dubai, au adoptat miercuri prin consens - pentru prima oară în istoria Conferinţelor ONU de luptă împotriva modificărilor climatice - o decizie care a lansat ceea ce mai multe ţări au catalogat drept „începutul sfârşitului energiilor fosile”, relatează AFP, potrivit News.ro.
Sultan Al Jaber, ministrul Industriei şi Thenologiilor Avansate al Emiratelor Arabe Unite (EAU), se lăuda unui număr de 27 de miniştri şi diplomaţi că este primul CEO care prezidează o conferinţă a ONU de luptă împotriva încălzirii globale şi că este singurul în măsură să forjeze un compromis cu ţările de la Golful Persic ostile faţă de renunţarea la petrol.
El a promis în repetate rânduri un acord „fără precedent” la Dubai.
Delegaţii ţărilor au ovaţionat în picioare şi au aplaudat adoptarea acordului final, miercuri, în pofida rezervelor unor ţări.
Sultan Al Jaber a fost uimit sau a pretins că era uimit la începutul anului, când a fost desemnat de către EAU, atunci când ONG-uri şi aleşi americani şi europeni l-au acuzat de conflicte de interese, după ce a decis să păstreze conducerea celei de a 12-a companii petroliere din lume, Adnoc.
După ce afişele l-au prezentat ca pe o marionetă a energiilor fosile, în iunie, în staţii de autobuz de la Bonn, lângă o conferinţă a ONU Climat, acesta s-a înfuriat, potrivit unor persoane cu care se afla în contact în acele zile.
Analizat cu lupa ca niciun alt preşedinte al COP, dar foarte neîncrezător în presă şi înconjurat de zeci de comunicatori cumpăraţi cu preţul lor în aur, el a acordat doar câteva interviuri în acest an.
Jurnalişti de la AFP l-au întâlnit prima oară în privat, după care au obţinut un prim interviu în iulie.
„Oamenii care m-au acuzat de conflict de interese nu-mi cunoşteau cariera”, declara el AFP atunci, la Bruxeles.
„Mi-am petrecut majoritatea carierei în dezvoltarea durabilă, gestionarea proiectelor şi energiilor regenerabile”, sublinia el.
Însă, în pofida faptului că este atât de ghidat şi de prudent în plubic, el nu s-a putut abţine atunci să-şi dezvăluie caracterul vulcanic răspunzând unei întrebări despre Adnoc, dând asigurări că acesta este una dintre cele mai virtuoase companii din lume şi denunând întrebarea respectivă ca „nedreaptă”.
Un iginer cu studii la universităţi californiene şi britanice, Sultan Al Jaber, în vârstă de 50 de ani, a făcut carieră în sectorul energetic în EAU. El este ministrul Industriei şi Tehnologiilor Avansate al EAU şi reprezentantul ţării sale în lupta împotriva modifiăcrilor climatice.
În 2006, el devenea primul CEO al societăţii naţionale de energii regenerabile Masdar, unde este în continuare preşedintele Consiliului de Administraţie. Zece ani mai târziu, era numit director general al Adnoc, unde a obţinut primul loc de muncă în proiecte gazifere, cu mandatul de a „decarbonata” întreprinderea şi de a o „pregăti pentru viitor”, spune el.
„Toată viaţa mea se organizează în jurul unor indicatori-cheie de performanţă, aşa gestionez întreprinderi”, declara el AFP.
„Pragmatic” şi „realist”, el are menirea să „livreze” rezultate „reale”, cu scopul de a „păstra obiectivul de 1,5°C (al încălzirii globale) la îndemână”.
Însă tot anul amestecul între Adnoc şi COP a stricat această comunicare foarte controlată.
Înainte de începerea COP28, BBC şi Centre for Climate Reporting (CCR) au publicat briefinguri interne ale preşedinţiei COP28. Aceste documente în vederea pregătirii reuniunilor COP cu guverne străine includeau în mod sistematic arguemnte comericale în favoarea Adnoc şi Masdar.
„Al Jaber a spus clar că industria petrogaziferă va avea un loc aparte la COP”, scria în noiembrie AFP senatorul democrat american Sheldon Whitehouse, care a adresat în două rânduri interpelări la ONU pe tema influenţei lobbyiştilor.
El a fost nevoit să dea asigurări în mai multe rânduri că crede în ştiinţa modificărilor climatice, după un schimb aprig pe acest subiect cu Mary Robinson, preşedinta Grupului Înţelepţilor, care i-a afectat imaginea.
De-a lungul mai multor luni, apartenenţa sa la lumea hidrocarburilor şi pregătirea meticuloasă a reuniunilor de la Dubai au sfârşit tpin a convinge atât ţările, cât şi observatorii COP că CEO-ul era serios, hotărât şi, în orice caz, metodic.
În timpul Conferinţei, mulţi participanţi au apreciat organizarea drept incomparabilă faţă de cea a COP27 anul trecut, în Egipt.
„El este foarte direct, ascultă”, declara Harjeet Singh, un veteran la COP-uri, care vorbeşte în numele Climate Action Network, o reţea de 1.900 de organizaţii. „El este foarte ferm, dar suntem de acord asupra dezacordurilor noastre”.
COP28 a început cu surle şi trâmbiţe, cu adoptarea din prima zi a unei decizii foarte complicate cu privire la implementarea unui Fond de împrumutiri şi despăgubiri a ţărilor vulnerabile, care urmează să fie alimentat de către ţările bogate.
De-a lungul întregii COP28, în timp ce dubla calitate a lui Sultan Al Jaber ţinea titluri de presă, niciun participant sau aproape niciunul nu i-a contestat legitimitatea, inclusiv în rândul ONG-urilor, ale căror tiruri îi vizau mai ales pe lobbyiştii energiilor fosile prezenţi în masă şi a unor ţăări ca Arabia Saudită.
Cotitura a avut loc la Bonn, în iunie, când Sultan Al Jaber a catalogat pentru prima oară reducerea energiilor fosile drept „inevitabilă”, o ruptură semnatică pe care mica lume a COP-urilor nu o aştepta tocmai de la un oficial de la Golful Persic.
Timp de luni de zile, la Dubai, la fiecare luare de cuvânt, el şi-a subliniat ataşamentul faţă de obiectivul înscris în Acordul de la Paris de limitare a creşterii nivelului temperaturii la 1,5°C faţă de perioada industrială şi la preconizările ştiinţei climatice.
Însă el nu a îndemnat nicodată în mod direct la ieşirea din energiile fosile şi a repetat că „părţile” negociază între ele.
În ultimele zile, încrederea supremă în el a fost zguduită.
El a îndemnat ca COP28 să se încheie la termen, marţi, însă a fost nevoit, ca predecesorii săi, să accepte o prelungire cu 24 de ore, care s-a impus ca „standard”.
Criticii lui Sultan Al Jaber îi datorează „scuze”, a subliniat ministrul danez al Climei Dan Jørgensen după acordul final, elogiindu-i transparenţa.