Contraofensiva ucraineană a intrat în a treia lună și pare a fi ajuns în punctul ei culminant, de „totul sau nimic”. Ucrainenii au aruncat deja în luptă trupele din rezerva de elită care, în condiții ideale, ar fi trebuit angajate după ce apărarea rușilor ar fi fost străpunsă. Momentan, a fost făcută doar o breșă punctuală în celebra linie Surovikin, iar trupele ucrainene încearcă să manevreze acum într-o zonă extrem de „înghesuită” și dificilă, situată între satele Robotîne (parte integrală a „primei linii” - deja străpunse - a apărării ruse) și Verbove (situat la confluența dintre „prima” și „a doua linie” defensivă” - vezi hărțile de mai jos). La fel, rușii și-au aruncat și ei în luptă propria rezervă de elită formată din unitățile de parașutiști și infanterie marină. Practic, putem spune că în acest perimetru de câțiva kilometri pătrați se joacă soarta întregii contraofensive și - în mare măsură - soarta războiului din Ucraina.

După trei luni de contraofensivă, cel mai important avans ucrainean - de 18 kilometri - a fost făcut în zona frontului de la Zaporojie, spre direcția Melitopol. Aici, ei au străpuns zilele trecute prima linie de apărare din jurul satului Robotîne - o așezare care avea în jur de 500 de locuitori înaintea războiului.

18 kilometri străbătuți în 3 luni. Experții serviciilor secrete occidentale sunt pesimiști: slabe șanse ca obiectivul principal - Melitopol, al doilea oraș ca mărime din regiune, după Zaporojie - să mai fie atins. Conform experților militari, Meltiopol e un punct strategic vital pentru ruși, în așa-numitul „pod terestru” dintre Crimeea și Donbas. Dacă Melitopolul cade, va cădea întregul dispozitiv de apărare al rușilor din zonă.

În regiunea Donețk, pe o axă paralelă cu atacul ucrainean din Zaporojie, forțele Kievului au reușit să înainteze abia vreo 9 kilometri și să elibereze un oraș aflat însă înaintea principalei linii de apărare ruse pe care ucrainenii nu au reușit încă să o atingă în respectiva regiune.

Cât de greu este pentru soldatul de rând, aflăm din replica unui militar ucrainean de 23 de ani care luptă pe frontul de la Robotîne:

„Ca să poți lupta și să rămâi în viață, trebuie să fugi tu după moarte și să nu o lași pe ea să fugă după tine”.

Conform The Times, unitatea  de asalt, din care face parte acest militar, a ajuns la 25% din capacitatea inițială de luptă.

„Sunt gata să mor. 90% dintre noi vom muri, de asemenea”, a recunoscut tânărul militar ucrainean.

„Da, am făcut prima breșă în apărarea rușilor, dar - la dracu! - cu ce costuri”

În acest moment, toate resursele par a fi concentrate pentru extinderea breșei din zona Robotîne-Verbove și spargerea „liniei Surovikin” de aici, pentru a facilita trupelor ucrainene avansul în sud, spre Tokmak (aflat la cca. 30 km de Robotîne) - un important nod logistic și rutier aflat în direcția orașului Melitopol - „marele premiu” și obiectivul principal al trupelor ucrainene pe această axă de atac.

Harta de mai sus este realizată de mil-bloggerii ruși, prin urmare vorbim despre un avans și o arie controlată de ucraineni (în galben) recunoscute chiar de propaganda Kremlinului.

Întrebarea de 1 milion de puncte este: cât va mai dura, însă, contraofensiva ucraineană? Mai ales că de mai bine de o lună apar semne că ucrainenilor începe să piară suflul? Suntem deja în septembrie, vine toamna și, odată cu ea, celebra și păcătoasa „rasputița” (sezonul ploilor care aduc noroi și care fac terenul greu practicabil, în special pentru vehiculele blindate).

„Cred că au noroc, în sensul în care vremea a rămas bună și nu au început ploile de toamnă”, a spus pentru Digi24.ro, analistul militar Sandu-Valentin Mateiu, comandor în rezervă al armatei române. „Dacă începe rasputița, totul va fi o mare de noroi. Cred că nu va exista o stopare, ci doar o încetinire, dacă vin ploile”.

Ucrainenii simt că au străpuns capacul de la conservă, acum trebuie să-l scoată

Limitarea principală a ucrainenilor este, în acest moment, cantitatea de trupe pe care le mai au în rezervă și cât timp își mai pot asuma un anumit număr de pierderi pe care Kievul le consideră „acceptabile” pentru atingerea obiectivului.

Acum, ucrainenii „văd” Tokmakul (oraș aflat „în spatele” liniei Surovikin, deci un obiectiv foarte important). Odată cucerită această localitate, ucrainenii ar putea realiza, conform lui Valentin-Sandu Mateiu, „interdicția cu artileria” și, practic, tăierea culoarului din sud al armatei ruse.

„Asta ar fi un mare succes, dar nu ca cel visat, Melitopol”, a spus comandorul în rezervă.

Ucrainenii și-au aruncat rezervele pe axa spre Tokmak - singura axă de atac rămasă cu șanse de străpungere și, deci, cea decisivă. La fel fac și rușii, care au angajat în luptă unități din Divizia 7 Gardă Montană de Asalt Aerian, Brigada 810 Infanterie Marină și Divizia 76 Parașutiști (adusă de pe frontul de est, de la Kreminna). Conform lui Sandu-Valentin Mateiu, există indicii că ar fi fost adusă și rezerva Armatei 41, de pe frontul de est, unde a fost înlocuită de Armata 25 „făcută la repezeală din amărâți din estul Rusiei”.

În plus, sursele media pro-Kremlin vorbesc și de regimentul 177 Infanterie Marină.

Harta de mai sus - publicată de sursele media pro-Kiev - arată dispunerea (aproximativă) a forțelor ruse și ucrainene de pe frontul Robotîne-Verbove. Unitățile sunt prezentate respectând simbolistica standard NATO (ex: dreptunghiurile albastre indică unitățile ucrainene, romburile roșii - unitățile „inamice” ruse etc).

Judecând strict din astfel de surse deschise, observăm că pe linia acestui front avem 14 brigăzi mecanizate ucrainene (dreptunghi cu diagonale și oval, cu un „X” deasupra), un batalion de recunoaștere-asalt „Skala” (dreptunghi cu o diagonală și două liniuțe deasupra) și o unitate de trupe speciale (dreptunghi cu simbolul ancorei și cu inscripția „SOF”).

Rușii dispun de 12 regimente de infanterie motorizată (romb roșu cu diagonale, oval și trei liniuțe deasupra), 4 brigăzi de infanterie motorizată (similar, dar cu „x” deasupra), inclusiv una marină (simbolul ancorei) și una de forțe speciale („SF”).

Se observă, de asemenea, două plutoane „BARS” (trupe de rezervă bine antrenate și echipate) și două plutoane de ceceni „Ahmat”, în spatele liniilor. De asemenea, un regiment „SEC-ROS”,  cel mai probabil „Rosgvardia” - trupe de „securitate” ale Gărzii Naționale ruse (unități care răspund exclusiv la ordinul lui Putin).

Rușii au astfel angajate unități ale diviziilor 19 și 42 de Infanterie Motorizată (cele două „stegulețe” mai mari cu simbolul „XX” deasupra). Aceste divizii fac parte din Corpul 58 Armată al Rusiei.

Comparativ, harta publicată de bloggerii ruși (vezi mai sus) indică faptul că rușii au 3 brigăzi, 16 regimente, 8 batalioane (din care 4 de „BARS”) și o companie de parașutiști. Ucrainenii ar avea 11 brigăzi, 2 regimente, 2 batalioane și patru companii de parașutiști. În linii mari, în ambele variante, vorbim cam de același număr de militari angajați în prima linie.

Conform surselor Moscovei, ucrainenii ar avea concentrate în regiune peste 62.000 de militari.

Conform surselor Kievului, ucrainenii ar avea în jur de 50 - 70.000 de militari în zonă (o brigadă are în jur de 3.000 - 5.000 de militari).

Rușii au masați în prima linie efectivele a două divizii motorizate (19 și 42), la care se adaugă 3 regimente de parașutiști (simbol „v” în romb), o brigadă de infanterie marină și o brigadă de forțe speciale. Astfel, - doar judecând după harta din surse deschise - rușii au pe această linie a frontului cel puțin 50.000 de militari. Un regiment motorizat rusesc are 900-2.000 de militari, o divizie are 12-24.000 de militari.

Nota bene: vorbim doar de numărul estimat al militarilor (ucraineni & ruși) aflați fix în zona frontului Robotîne-Verbove, exclusiv din surse deschise. De asemenea, valorile estimate sunt cele „de pe hârtie”, fără a lua în calcul pierderile pe care o unitate le înregistrează după ce intră în luptă.

În concluzie, trupele Kievului trebuie să ajungă măcar până la Tokmak pentru a putea clama, politic, o victorie, fie ea și una „de etapă”. Axa Tokmak este în acest moment cea crucială și - de altfel - singura în care ucrainenii au șanse să forțeze și să străpungă linia de fortficiații ruse „Surovikin”.

Odată fixați în Tokmak, ucainenii pot controla cu artileria - în special Himars-urile cu rază lungă - „coridorul continental” de pe axa Melitopol-Berdiansk-Mariupol și ar lovi mult mai precis (și, implicit, mai devastator) logistica și coridoarele de aprovizionare ale rușilor dinspre Crimeea în special către regiunea Herson - ceea ce ar duce la punerea în „căldare” a trupelor ruse din această regiune, aflate astfel în serios pericol de încercuire și/sau izolare.

În schimb, dacă ucrainenii nu mai au puterea și capacitatea de a continua contraofensiva și de a trece dincolo de liniile de apărare de dinaintea Tokmakului, contraofensiva va putea fi considerată un eșec.

„Cred că Ucraina are resurse umane și pe termen lung, chiar dacă Rusia are, firește, unele mult mai mari, dar acolo problema este politică: va avea Kremlinul curajul să facă o nouă mobilizare la vedere (că, pe ascuns, tot caută să facă armate de zică-se voluntari)?”, a apreciat comandorul în rezervă Sandu-Valentin Mateiu, într-un comentariu publicat pe Facebook.

„Și aici apare problema motivației: chiar dacă și la ucraineni sunt probleme cu moralul (nu e ușor să mergi mai departe după ce ai avut circa 200.000 de pierderi, dintre care vreo 70.000 de morți), Kievul va avea recruții necesari, pe care îi va pregăti cu răbdare, nu hăirupist, cum face Kremlinul, la ruși problema devine acută, pentru că motivația este doar pecuniară sau simpla supraviețuire. Important este ce rezervă au ACUM ucrainenii, respectiv rușii, pentru că acum, cu ce are fiecare parte, se joacă soarta contraofensivei ucrainene. Esențial este câte brigăzi mai poate trimite în luptă Kievul pe frontul Zaporojie (că AICI se joacă totul) și câte brigăzi poate Moscova să le trimită în față. Totul este ACUM, AICI”, a spus expertul militar.