La 15 august 1945, împăratul Hirohito a anunţat, în primul său discurs difuzat la radio, acceptarea de către Japonia a condiţiilor de capitulare avansate de Puterile Aliate, punându-se astfel capăt celui de-Al Doilea Război Mondial, scrie Agerpres care citează Reuters.
Decizia a venit după ce SUA au lansat bombe cu încărcătură nucleară asupra orașelor japoneze Hiroshima (6 august 1945) și Nagasaki (9 august).
Japonia intrase în Al Doilea Război Mondial în decembrie 1941, prin atacul asupra bazei americane de la Pearl Harbour, determinând și intrarea Statelor Unite ale Americii în conflict.
La 10 august 1945, la numai o zi de la momentul lansării bombei nucleare asupra Nagasaki, Japonia transmite Aliaţilor consimţământul asupra condiţiilor de capitulare necondiţionată avansate cu prilejul Conferinţei de la Potsdam.
Comandantul forțelor aliate, generalul Douglas MacArthur semnează capitularea Japoniei. Sursa foto: Profimedia Images Deschide galeria foto
În 26 iulie 1945, cu prilejul Conferinţei de la Potsdam, Aliaţii au stabilit sub forma unei Proclamaţii termenii capitulării Japoniei. Suveranitatea niponă trebuia limitată la insulele Honshu, Hokkaido, Kyushu, Shikoku, şi asupra altor insule mici ce urmau să fie stabilite de reprezentanţii Aliaţilor. Forţele armate nipone trebuiau dezarmate complet, iar militarilor să li se permită să revină la casele lor, guvernul nipon să îndepărteze barierele în calea refacerii şi consolidării direcţiilor democratice, restabilirea libertăţii de expresie, a religiei şi a libertăţii de gândire, precum şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Articolul 11 al declaraţiei viza păstrarea acelor industrii care să ofere cadrul necesar funcţionării economiei să permită plata reparaţiilor de război, însă nu acele ramuri industriale care ar fi oferit posibilitatea reînarmării pentru a putea duce un război, conform www.atomicheritage.org.
Executivul de la Tokyo a transmis un mesaj diplomatic către ambasadorii săi din misiunile diplomatice din Elveţia şi Suedia, care a fost ulterior transmis Aliaţilor. Conţinutul mesajului făcea referire la acceptarea formală a Declaraţiei de la Potsdam, incluzând prevederea potrivit căreia "Declaraţia de capitulare nu va conţine nicio cerere care să prejudicieze prerogativele Majestăţii Sale în calitate de conducător suveran". După transmiterea mesajului, au fost demarate negocieri între administraţiile de la Washington şi de la Tokyo.
În cadrul mesajului difuzat la radio pe 15 august, la nivel naţional, împăratul Hirohito transmite poporului nipon decizia capitulării Japoniei. În discursul său, împăratul motiva decizia prin evitarea pierderii a numeroase vieţi omeneşti pe fondul pregătirilor inamicului de a purta atacuri devastatoare cu "o bombă nemiloasă a cărei putere de distrugere este nemăsurabilă", indică history.com. Potrivit memoriilor împăratului Hirohito, publicate şi traduse după război, era evidenţiată temerea sa la momentul luării deciziei de capitulare că "rasa niponă va fi complet distrusă dacă războiul continua".
Timp de două săptămâni, delegaţiile administraţiilor Statelor Unite şi Japoniei au desfăşurat negocieri ample pentru stabilirea detaliilor capitulării. Evenimentul oficial s-a desfăşurat, în cadrul unei ceremonii formale, la 2 septembrie 1945, la bordul navei americane de luptă USS Missouri. Oficialii guvernului nipon au semnat documentul capitulării intitulat "Instrumentul capitulării japoneze". Din partea Aliaţilor au fost prezenţi reprezentanţi ai guvernelor SUA, Marii Britanii, Chinei, Uniunii Sovietice, Canadei, Australiei, Noii Zeelande, Franţei şi Olandei, care, de asemenea, au semnat documentul capitulării Japoniei.