Cutremurul din 4 martie 1977 a avut efecte devastatoare asupra României. Cu magnitudindea de 7,2 grade pe scare Richter, cutremurul din ’77 a fost unul dintre cele mai puternice fenomene naturale din istoria țării noastre. În 2025, când se împlinesc 48 de ani de la tragedie, România încă este o țară cu potențial seismic ridicat. Matei Sumbasacu, inginer constructor cu masterat în analiza și structura clădirilor cu risc a explicat pentru Digi24 ce înseamnă un risc seismic și cât de pregătite sunt clădirile din România în caz de dezastru.

În urma cutremurului din 4 martie 1977, la nivel national peste 1.500 de persoane şi-au pierdut viaţa, peste 11.300 de persoane au fost rănite și aproximativ 35.000 de locuințe au fost distruse.

Pe 4 martie 1977, la ora 21:22, în România a avut loc unul dintre cele mai devastatoare cutremure din istoria țării. Timp de 56 de secunde, Capitala României a fost grav afectată, zeci de clădiri s-au prăbușit, iar orașul a devenit pe alocuri un pesiaj al ruinelor, cu o imagine unde tragedia era la tot pasul.

Cutremurul din 1977 și-a avut epicentrul în zona seismică Vrancea, la o adâncime de 100 km, însă unda de șoc s-a resimțit în aproape toate regiunile României, dar și în statele vecine, precum Bulgaria, unde în orașul Sviștov s-au prăbușit câteva blocuri și au existat sute de victime.

După cutremurul principal, extrem de violent, au existat și alte câteva replici, însă mai slabe. Cea mai puternică replică a cutremurului din 1977 s-a produs pe 5 martie, ora 02:00, cu o magnitudine de 4,9 grade, la o adâncime de 109 km. Au existat și alte replici, însă nu au produs efecte grave semnificative.

„Riscul seismic este o măsură influențată de două componente importante: hazardul și vulnerabilitatea. Hazardul vine din partea naturii și nu putem să schimbăm date ori să lucrăm în acest sens, iar vulnerabilitatea constă în ce măsură suntem prăgătiți, ca instituții, clădiri, comunități de oameni, să facem față unui hazard seismic. Pe partea de vulnerabilitate, da, ne putem pregăti pentru a putea face față fenomenelor naturii”, a precizat Matei Sumbasacu.

Potrivit actului normativ P100-3/2019, în România sunt patru clase de risc seismic (RsI, RsII, RsIII, RsIV). Aceste clase reflectă gradul de siguranță al unei construcții în caz de cutremur.

“În anii 1990, în România, pe bani publici, s-au expertizat câteva mii de clădiri și s-au încadrat în categorii de urgență, doar în București, aproximativ 9.000 de clădiri.

Apoi, în 1997 s-a schimbat codul de expertizare și s-a trecut la clase de risc seismic, fără să se asigure o echivalare între vechile categorii de urgență și noile clase de risc seismic.

Astfel, acum în țara noastră, într-adevăr, funcționează patru clase de risc seismic astfel: 

Odată expertizată, orice clădire se încadrează într-una dintre cele patru clase de risc seismic. Nu există clădiri fără risc seismic, inclusiv Casa Poporului din București sau Centrala nucleară de la Cernavodă sunt clădiri încadrate într-o clasă cu risc seismic”, a declarat Matei Sumbasacu, inginer constructor.

“În București sunt multe clădiri, peste 1.400, care au fost expertizate în 1990 și încadrate în categorii de urgență și, ulterior, au fost uitate. În 1997, când s-a făcut trecerea de la categorii de urgență la clase de risc seismic, clădirile evaluate inițial ar mai trebuit verificate, însă nu au fost.

Dintre clădirile expertizate și încadrate într-o clasă de risc, conform normativelor recente, sunt peste 400 de clădiri încadrate în clasa 1 de risc seismic și peste 450 de clădiri încadrate în clasa a doua de risc seismic.

În categorii de urgență sunt încadrate 1481 de clădiri. Un număr mare despre care nu se știe nimic concret acum” a precizat sursa Digi24.

“Expertiza tehnică reprezintă o analiză structurală a unei clădiri, care se poate face doar de către un expert tehnic atestat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, mai exact de către un inginer, un structurist cu experiență și aptitudini.

Scopul unei expertize tehnice este să măsoare rezistența unei clădiri existente în cazul unui cutremur.

Există un așa numit “cutremur de calcul”, cel mai puternic criteriu, care reprezintă o cercetare pentru care pregătim toate clădirile nou construite în țară. În baza expertizei se poate observa în ce procent o clădire ar putea rezista.

De asemenea, există și criterii calitative, care pot modifica scorul clădirii, mai exact cât de simetrică este clădirea, ce grad de avarii prezintă etc" a explicat inginerul Matei Sumbasacu.

“Orice clădire are o structură de rezistență, iar pe parcursul existenței sale, structura se epuizează, fie mai lent, odată cu trecerea timpului, fie brusc, printr-un cutremur care generează fisuri sau degradări la nivelul structurii. Orice eveniment traumatic duce la epuizarea rezervei de rezistență a unei clădiri.

În niciun caz, o clădire care a trecut printr-un cutremur, nu trebuie privită ca fiind mai sigură, doar pentru că a rezistat impactului major. Este imperios necesar ca, după un cutremur, orice clădire să fie reparată sau consolidată.

Este greu de crezut că, o clădire, indiferent de forma sau tipul ei, care a trecut printr-un cutremur, implicit prin cutremurul din 1977, a făcut-o fără să existe niciun fel de degradare în ceea ce privește rezistența sa” a precizat inginerul Matei Sumbasacu.

“Rezistența unei clădiri presupune două surse importante, respectiv proiectarea și execuția. În proiectare există câteva coduri care, pe măsură ce, noi, ca societate, avansăm și învățăm mai multe despre cutremure și protecția în fața lor, devin din ce în ce mai bune. Astfel, teoretic, cu cât clădirea este mai nouă, cu atât, din punct de vedere al proiectării, este mai bună/sigură/rezistentă.

Pe partea de execuție, într-adevăr, calitatea de execuție variază în funcție de perioada în care este concepută clădirea, însă acest lucru poate varia și odată cu evenimentele din piață, calificarea forței de muncă și alți factori externi care pot influența calitatea.

Trebuie să înțelegem că, din proiectare, o clădire făcută în 1989 este, totuși, net inferioară uneia construită astăzi și în ceea ce privește siguranța seismică”.

"Nu, nici pe departe. Bucureștiul este Capitala Europeană cu cel mai mare nivel de risc seismic. Suntem slab pregătiți pentru a face față unui cutremur. Clădirile nu sunt pregătite, nici comunitățile, oamenii, la nivel individual, nu sunt pregătiți și nu au un plan bine structurat în caz de orice pericol. Nu există acel bagaj de urgență în caz de cutremur și prim ajutor, mulți oameni nu dețin nici informații în acest sens.

Exitările din-nainte de un cutremur se plătesc la momentul seismului. Cu toții știm ori suntem conștienți de faptul că, în România, ca în orice altă zonă seismică, poate exista un cutremur la un moment dat, și știm că timpul este limitat până atunci, însă nu cunoaștem date clare. Ce putem face în acest sens? Să ne gândim temeinic la un proces amplu de expertiză și consolidare.

Din 1977 și până acum, orice subiect despre un posibil cutremur a fost cosmetizat, pentru a nu părea atât de rău cum este, de fapt, iar oamenii resimt și astăzi o teamă care, din punctul meu de vedere, este reală." completează sursa Digi24.

"Este cel mai răspândit mit atunci când vorbim de risc seismic însă, în realitate, nu există în Capitală aceste construcții pe șină sau pe role. Important de știut este faptul că înainte de cutremurul din 1977, nicăieri în România nu s-a aplicat acest gen de izolare a bazei unei construcții.

Ideea de construcție pe șină are legătură cu o metodă inginerească numită metoda izolării bazei sau izolare seismică.

În prezent, metoda chiar a fost folosită pentru clădirea Primăriei București, atunci când s-a consolidat. Diferența este că nu s-au pus role sub clădire, ci s-au tăiat elementele verticale, pe rând, la baza parterului, și o porțiune din ele a fost scoasă și s-a montat un izolator seismic, care practic este o bucată mare de cauciuc armată cu metal.

Asta înseamnă că, în momentul unui cutremur, când se va mișca subsolul clădirii, partea de sus a clădirii nu se va mișca atât de mult, deoarece mișcarea, la început, trebuie să treacă prin acea bază de cauciuc, care protejează.

În prezent, există la Iași o construcție pe role, un bloc de patru etaje făcut după 1980, care are un sistem unde, fundația este pe un fel de șine. O primă dovadă a folosirii metodei izolării bazei în România", conchide sursa Digi24, Matei Sumbasacu, inginer constructor cu masterat în analiza și structura clădirilor cu risc seismic.