Majorarea ratei de politică monetară are ca scop temperarea creșterii prețurilor și diminuarea presiunii pe cursul de schimb, cu atât mai mult cu cât deficitul de cont curent al României este în creștere, și va ajunge anul acesta la circa 7% din PIB. Din păcate, creșterea iminentă a ratei de politică monetară va conduce la majorarea tuturor ratelor dobânzilor și, implicit, a ratelor la creditele bancare. Astfel, la un credit ipotecar în valoare de 250.000 de lei pe 30 de ani la o rată a dobânzii ROBOR + 3,5%, rata lunară a crescut de la 1.350 de lei în iulie 2021 la circa 1.600 de lei în ianuarie, 2.400 de lei în iulie și circa 2.600 de lei în august 2022.Creșterea inflației și a ratelor dobânzilor are în principal cauze externe (pandemia, urmata de război), dar are și o componentă puternică internă, legată de slaba capacitate de administrare a Guvernului PNL-PSD-UDMR. În loc să guverneze, cele trei partide își împart funcții politice, își angajează pilele pe salarii bune și nemeritate – vezi recentul caz al fostului ministru PSD al Agriculturii, care angaja pilele actualului ministru al Agriculturii, deși chiar el îi considera „tâmpiți". Diferența de performanță, de pricepere și de seriozitate a guvernelor se traduce în cifre, astfel:În timp ce rata inflației în România este 15,1%, în Zona Euro este 8,9% și în UE este 9,6% (date Eurostat, luna iunie).România se împrumută la cel mai mare cost din UE. În timp ce randamentul la titlurile de stat la 10 ani este de 8,74% în Romania, în Cehia este de 5,12%, în Bulgaria este de 1,77%, în Croația este de 3,02%, în Polonia 7,14%, iar în Ungaria 7,95%. Este de remarcat performanța Croației, o țară care va adera în curând la Zona Euro după o lungă perioadă de recesiune și dificultăți economice. Cum se explică performanța Croației? Printr-un guvern responsabil, ambițios, de profesioniști care au pus interesele țării pe primul loc.Situația economică în România este dificilă, cu inflație scăpată de sub control, cu importuri masive, deficite de cont curent și bugetar ridicate, iar indicatorii lunari recenți arată îngrijorător – de exemplu, comerțul cu autovehicule este în scădere, în timp ce prețurile în industrie au explodat.Încrederea populației este scăzută, iar măsurile fiscale recente au ca scop, probabil, creșterea dependenței populației de factorul politic și de bunăvoința Guvernului. Știu cazul unei persoane care își luase un al doilea serviciu pentru a-și sprijini fata la studii. Colabora cu o firmă de evenimente în weekend, se ocupa de decorarea sălii și avea un contract pentru două ore. Costul angajatorului crește de la 1 august de la 652 de lei la 1.321 de lei, la un salariu brut de 637 de lei și net de 414 lei. Atenție, din cei 1.321 de lei, mai mult ia statul (637 de lei) decât cel care muncește (441 de lei). Statul ia 48%, adică angajatul și angajatorul împart banii, frățește, cu statul. Ce poate face un angajator în această situație? Dar angajatul? Să renunțe la contract, să păstreze contractul și să crească prețurile pentru clienții săi (dacă își permite) sau să păstreze și prețurile, și contractul part-time și să vină cu bani de acasă pentru a-și plăti dările către stat.Stimați guvernanți, economia nu este aritmetică pură, această măsură îi va descuraja și demotiva pe angajați și pe angajatori.