35 de ani au trecut de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, când aproximativ 15.000 de mineri au fost aduși în Capitală de fosta conducere a României, în frunte cu Ion Iliescu, pentru a pune capăt mișcărilor de protest care durau de mai bine de două luni. „Au început să mă lovească cu bastoane, bâte de lemn, cabluri electrice, seceră”, „Au început să dea în mine cu cabluri de mină, cu pumnii, cu obiecte contondente şi am fost lovit până am leşinat” sau „Am fost bătut atât eu, cât și soția, care era însărcinată”, sunt câteva dintre mărturiile crunte ale unora din cei peste 1.200 de locuitori ai Bucureștiului, victime ale unuia dintre cele mai violente evenimente din istoria României, așa cum reiese din rechizitoriul Parchetului General, ajuns recent pe masa judecătorilor. 

Informațiile prezentate de Digi24.ro în acest articol provin din rechizitoriul Parchetului General. Mineriada din 13-15 iunie 1990 a provocat atunci următoarele daune, rămase acum doar statistici. 

La 35 de ani de la acele evenimente, Parchetul General a trimis în judecată Dosarul Mineriadei. 

Vor fi judecați (pentru infracțiuni contra umanității) Ion Iliescu (fost președinte), Petre Roman (fost premier), Virgil Măgureanu (fost șef SRI), Gelu Voican Voiculescu și fostul lider sindical Miron Cosma, printre alții.

Pe scurt, statul român, condus de acele persoane, a lansat „o politică de represiune din motive politice împotriva populației civile din Capitală” printr-un „atac generalizat și sistematic”, după cum reiese din rechizitoriul trimis în judecată. 

S-a urmărit, atunci, evacuarea protestatarilor pașnici prin „intervenția forțelor de ordine asupra persoanelor” aflate în Piața Universității și „ocuparea pieței cu muncitori combatanți care să asigure zona”.

Mineriada din 13-15 iunie 1990 a venit pe fondul manifestației care a început pe 22 aprilie 1990 în Piața Universității și care s-a întins până în 13 iunie. Era, practic, un protest împotriva regimului condus atunci de Ion Iliescu. 

Cei care protestau cereau ca România să nu mai cadă într-o nouă formă de comunism, de care abia scăpaseră câteva luni mai devreme, în decembrie 1989, și aveau revendicări democratice (presă liberă, fără activiști ai fostului Partidul Comunist în noua conducere, etc). Reluăm mai multe paragrafe din rechizitoriul procurilor: 

Din rechizitoriul consultat de Digi24.ro reiese că au fost aproximativ 15.000 de mineri în București în iunie 1990, aduși de Ion Iliescu (și alți reprezentanți ai statului) pentru a „ocupa” Piața Universității începând cu data de 14. 

Potrivit procurorilor, minerii „nu au acționat exclusiv în zona Pieței Universității”, iar grupuri de mineri (ajutați de polițiști sau ofițeri de informații) au „pătruns, percheziționat și devastat” locuințele liderilor de opoziție (Corneliu Coposu, Ion Rațiu), sedii ale unor partide (PNȚCD și PNL), ziare (România Liberă) și instituții de învățământ (Universitatea București).

Numai că minerii nu s-au oprit doar la liderii opoziției sau organizatorii protestelor din 1990, după cum reiese din rechizitoriu, pentru că acesta „ar fi fost un element ce putea ieși în evidență”.

Victime ale minerilor au fost și „sute de cetățeni ai capitalei care nu aveau nici măcar vina de a face parte din opoziție”, potrivit rechizitoriului.

Procurorii vorbesc de „atacuri cu o cruzime nemaiîntâlnită” asupra unor simpli cetățeni care se aflau pe stradă în acele zile, inclusiv femei și copii.

Au fost „pedepsite” atitudinile „intelectualiste” sau alte atitudini care displăceau, potrivit sursei citate.

„Motivele vestimentare, suspectarea victimelor de a fi drogate, banala posesie a unui aparat de fotografiat sau fotografierea, simpla întrebare adresată de victimă „de ce este legitimat” sunt iarăși aspecte care au condus la agresuni violente ale persoanelor din capitală”, potrivit rechizitoriului citat.

„O serie întreagă de personalități ale lumii culturale sau jurnaliști au fost căutați de către mineri”, se mai arată în rechizitoriu.

Cruzimea de care au dat dovadă minerii în iunie 1990 au lăsat urme asupra sute de oameni care le-au căzut victime, pe lângă distrugerile pe care le-au lăsat în urmă în Capitala României. 

Procurorii vorbesc acum de „vătămări ale integrității fizice și/sau psihice” din cauza „agresării brutale” care a avut „consecințe pe termen lung, uneori și în prezent”.

„Actele intenționate comise, privite în mod obiectiv, au cauzat fiecăreia dintre victime un rău serios, suferințe fizice, răni (grave) și au constituit un atac serios asupra demnității umane”, subliniază procurorii în rechizitoriul citat.

Anchetatorii subliniază inclusiv existența unor „traume psihice majore”, generate, printre altele de „agresarea brutală pe stradă a victimelor (de multe ori și sub privirile forțelor de ordine).

„Urmările agresinii fizice asupra persoanelor vătămate sunt extrem de variate, dar demonstrează violența extremă de care minerii au dat dovadă și demonstrează totodată vătămările majore ale integrității psihice, căci cum altfel ar putea fi catalogate urmările pierderii unui ochi, de multe ori a auzului – din cauza loviturilor în zona capului – sau a fracturilor multiple”, potrivit sursei citate.

Pentru a înțelege mai bine ce a însemnat venirea minerilor în București în 1990, vom atașa pasaje din mai multe mărturii ale victimelor acestora, așa cum reiese din rechizitoriu, pentru a evidenția cruzimea de care au dat dovadă: