În martie 1996, în fața uneia dintre cele mai grave încercări de intimidare din istoria sa modernă, Taiwanul a oferit lumii o lecție memorabilă despre curajul democratic. În timp ce Beijingul desfășura forțe militare și lansa teste cu rachete în apropierea insulei, într-o demonstrație de presiune fără precedent cunoscută drept a Treia Criză a Strâmtorii Taiwan, scopul era clar: descurajarea și intimidarea brutală a populației de a participa la primele alegeri prezidențiale directe din istoria țării. Răspunsul taiwanezilor a fost însă exact opusul celui așteptat. Aproape 80% dintre cetățeni s-au prezentat la urne, transformând votul într-un act de solidaritate națională și de afirmare a libertății. În fața amenințărilor, nu au cedat fricii. Au demonstrat că forța unei democrații nu se măsoară prin dimensiunea armatei sale, ci prin determinarea cetățenilor săi de a-și apăra dreptul de a decide liber. În acele zile, Taiwanul a arătat lumii că democrația înseamnă, înainte de toate, solidaritate, curaj și încredere în propria libertate. Se năștea atunci una dintre cele mai vibrante democrații de pe planetă.