În Delta Dunării, războiul din Ucraina fragilizează ecosistemele deja amenințate. Biologii și localnicii observă efectele directe și indirecte ale războiului asupra faunei și florei din rezervația naturală, scrie publicația franceză Le Monde într-un reportaj de la fața locului.
Pentru a ajunge la Chilia Veche, un sat românesc cu 1.700 de locuitori din Delta Dunării, trebuie să luați o barcă din Tulcea și să navigați mai mult de trei ore pe un braț al marelui fluviu european. Micul port de pescuit, format din căsuțe vechi și câteva clădiri din perioada comunistă, se află în centrul acestei regiuni de la marginea Europei, unde râuri și canale curg între lacuri, păduri, insulițe și întinderi de stuf, înainte de a se vărsa în Marea Neagră.
Delta, una dintre cele mai bine conservate din lume, a fost înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1991, apoi ridicată la rangul de rezervație naturală transfrontalieră a biosferei pe o suprafață de 5.200 de kilometri pătrați. S-au format mai multe ecosisteme fragile, refugii pentru aproape 3.000 de varietăți de plante și 4.300 de specii animale, dintre care peste 300 de păsări.
În acest mic „colț de paradis” trăiește de mult timp Mircea Ghiban, în vârstă de 50 de ani, președintele asociației pescarilor din comună și mândru descendent al unei minorități de ucraineni stabilite de câteva secole pe acest teritoriu. Dar, din februarie 2022, „paradisul” este tulburat de războiul din Ucraina, foarte aproape. Kilia, o comună ucraineană cu aproximativ 20.000 de locuitori, este vizibilă pe malul opus, la aproximativ 200 de metri în linie dreaptă.
Porturile ucrainene de pe Dunăre, care înlocuiesc portul Odesa pentru exportul de cereale și mărfuri, sunt atacate în mod regulat de drone și rachete rusești, ale căror explozii asurzitoare răsună și pe partea românească. Cu toate acestea, brațul Chilia a devenit una dintre intrările pentru cargourile de mărfuri care circulă pe Dunăre, traficul maritim aproape triplându-se din vara anului 2022.
Navele distrug plasele de pescuit instalate pe traseul lor, iar pentru unii pescari a devenit aproape imposibil să-și continue activitatea. Mircea Ghiban înregistrează astfel o pierdere de aproape „20% până la 30%” din cantitatea de pește pe care obișnuia să prindă înainte de război.
Deja amenințată de schimbările climatice și de activitățile umane care au provocat, în special, secarea lacurilor în timpul verii, biodiversitatea deltei suferă și de efectele indirecte ale războiului. Ghiban constată astfel raritatea sturionilor, o specie protejată, în apele brațului Chilia.
„Înainte, prindeam întotdeauna unul din greșeală în plasele mele, pe care apoi îl eliberam. Acum, aproape că nu mai există”, mărturisește el.
O observație făcută și de Iulian Nichersu, director științific al Institutului Național de Cercetare a Deltei Dunării (INCDD) din Tulcea, pentru care războiul acționează ca un „șoc sistemic” care riscă, pe termen lung, să agraveze amenințările deja existente. „În cazul sturionilor, aceștia sunt în primul rând victime ale încălzirii globale din cauza pierderii conectivității între lacuri și a salinizării zonelor în care se reproduc”, explică biologul. „Dar este adevărat că traficul maritim și exploziile, în special zgomotul, îi pot afecta, și nu numai această specie.”
O altă consecință a traficului maritim intensificat este creșterea cantității de deșeuri pe coastă și în canalele pe care circulă navele de marfă. Pe plaja din Sfântu Gheorghe, ultimul sat de pescari de la capătul unui alt braț al deltei, zeci de nave sunt vizibile la orizont. Uneori așteaptă două-trei săptămâni pentru a intra în canalul navigabil Sulina, pentru a ajunge la porturile danubiene. Acolo, localnicii și biologii au observat din ce în ce mai multe deșeuri plastice și saci de gunoi în apă, începând din vara anului 2022, aruncate, potrivit lor, direct de pe nave.
Nicolae Uncu, în vârstă de 61 de ani, adună deșeurile de fiecare dată când pleacă la pescuit în mare. El a observat această proliferare, „cu un vârf după distrugerea barajului ucrainean de la Kahovka”, pe Dniepr, în iunie 2023, așa cum atestă un videoclip de pe telefonul său. Tone de deșeuri s-au revărsat atunci în Marea Neagră și, curentul circulând de la est la vest, multe deșeuri au plutit până pe plajele sălbatice ale deltei. Mine marine și resturi de drone s-au răspândit, de asemenea, pe țărm.
Pe lângă aceste deșeuri, mai mulți pescari au declarat că au văzut „pete” de ulei de motor probabil vărsat de cargouri, pe apele brațului Chilia, dar și în mare. În ciuda sesizărilor adresate autorităților, „nu s-a făcut nimic”, afirmă aceștia. Cu toate acestea, este dificil să se dovedească și să se ateste proveniența acestor deșeuri și poluări, chiar dacă surse din cadrul autorităților rezervației confirmă că sunt conștiente de problemă.
Nichersu deplânge lipsa mijloacelor și a autorizațiilor necesare pentru a putea realiza studii și a măsura impactul războiului „așa cum ar trebui”. Potrivit directorului INCDD, determinarea poluării cauzate de bombardamente sau de traficul maritim a devenit o sarcină complicată: cercetătorii au acces limitat la brațul Chilia și nu mai pot utiliza drone de observare pe întreg teritoriul deltei.
Pe partea ucraineană, responsabilii rezervației explică că accesul în anumite zone ale deltei le este strict interzis de la începutul războiului. Prin urmare, ei nu pot constata daunele provocate de bombardamente asupra faunei și florei, dar observă totuși „mult mai puțini pelicani”, care s-ar fi refugiat pe partea română.
ONG-urile de protecție a mediului încearcă să își ducă la bun sfârșit proiectele în măsura posibilului. Este cazul Rewilding Ukraine, care implementează programe de „reînsălbăticire” și reconstrucție ecologică. În delta Dunării, ONG-ul a introdus bivoli de apă, „care se simt bine”, potrivit șefului echipei, Mikhailo Nesterenko.
ONG-ul aproape a finalizat un proiect de reconectare a lacurilor din deltă, care fuseseră astupate în perioada sovietică. Un proces întârziat, deoarece a fost dificil să se găsească utilaje speciale, dar și „oameni care să sape canalele, deoarece mulți au plecat sau au fost înrolați”, adaugă Nesterenko. Proiecte „importante” pentru comunitățile locale, insistă el, care solicită proiecte de restaurare și conservare a naturii, în opoziție cu „distrugerile”.