Donald Trump este în mod evident frustrat de eșecul său de a pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina. El a crezut că poate ajunge la un acord printr-o simplă tranzacție care să recunoască teritoriile cucerite de Kremlin și să apeleze la interesele sale economice. Dar nu a înțeles cât de hotărât era Vladimir Putin să distrugă statul ucrainean independent și cât de dificil ar fi să-l oblige să accepte ceva mai puțin, arată The Atlantic. 

Recent, președintele american a încercat să schimbe dinamica: i-a spus lui Putin că ar putea da Ucrainei rachete Tomahawk cu rază lungă de acțiune și a încercat să-l mustre pe Volodimir Zelenski pentru a-l determina să cedeze teritoriu, dar fără succes.

Mai mult, Trump a anulat summitul planificat cu Putin, explicând reporterilor: „Trebuie să știm că vom ajunge la un acord. Nu am de gând să-mi pierd timpul. Am avut întotdeauna o relație excelentă cu Vladimir Putin, dar acest lucru a fost foarte dezamăgitor”.

După cum au declarat înalții oficiali ai administrației Trump pentru sursa citată, sfârșitul războiului ar fi foarte aproape, dacă părțile ar fi rezonabile. Ei par să considere conflictul ca fiind simplu și susceptibil de compromis: Rusia vrea restul teritoriului pe care nu îl controlează în Donbas; Ucraina vrea garanții solide de securitate. Dar, de fapt, problema este mult mai complexă și mai dificilă decât atât.

La începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, Rusia a respins un acord care ar fi înghețat liniile de luptă, ar fi ridicat sancțiunile împotriva Rusiei și ar fi ținut Ucraina în afara NATO. Dacă Trump ar fi înțeles contextul mai profund al războiului, nu s-ar fi așteptat la mai puțin, arată The Atlantic.

Moscova consideră o Ucraină liberă, independentă și capabilă din punct de vedere militar ca o amenințare inacceptabilă. Dacă războiul se va încheia în alte condiții decât subjugarea totală a Ucrainei în fața Rusiei, o Ucraină din ce în ce mai nemulțumită și militarizată se va redresa economic și își va reconstrui apărarea cu sprijinul Occidentului. Moscova consideră acest rezultat intolerabil, iar singurul său plan pentru a face față acestei situații este distrugerea statului ucrainean. Aceasta este ceea ce Moscova înțelege prin abordarea „cauzelor profunde”.

Pentru Putin, costul extrem de ridicat al continuării războiului merită plătit, deoarece împiedică Ucraina să se redreseze vreodată. El nu își va schimba părerea doar pentru că costul marginal al sancțiunilor crește sau pentru că Ucraina lansează mai multe atacuri profunde. De aceea, poziția Rusiei este aproape neschimbată de la preluarea mandatului de către Trump: Rusia face o ofertă pe care Zelenski nu o poate accepta. Ea cere concesii care îl vor distruge politic pe președintele ucrainean, precum cedarea de noi teritorii și demilitarizarea Ucrainei.

Nate Reynolds, membru al Carnegie Endowment for International Peace și fost analist al serviciilor secrete americane, a subliniat că singura schimbare semnificativă în poziția de negociere a ambelor părți în timpul administrației Trump a venit din partea Ucrainei.

Când Joe Biden era președinte, Ucraina a cerut garanții de securitate ferme din partea Statelor Unite în schimbul încetării războiului. După cearta cu Trump din februarie, la Biroul Oval, Kievul a acceptat ideea unui armistițiu necondiționat, probabil pentru a repara relațiile cu Washingtonul. A fost o mișcare inteligentă, care a arătat că Rusia este obstacolul în calea păcii. Dar Trump nu a continuat cu presiuni serioase asupra Moscovei, iar cele două părți rămân la fel de îndepărtate ca întotdeauna.

Trump nu va putea pune capăt războiului în următoarele câteva luni, dar ar putea începe să creeze condițiile militare și diplomatice pentru o negociere de succes mai târziu în mandatul său. Pentru a face acest lucru, nu ar fi nevoie nici măcar de o schimbare radicală de direcție.

Trump ar trebui să continue să ajute Ucraina să-l convingă pe Putin că nu are nicio șansă să-și atingă obiectivele pe câmpul de luptă. Andrii Zagorodniuk, care a ocupat funcția de ministru al apărării al Ucrainei înainte de război, se referă la această strategie ca la o neutralizare strategică - Ucraina ar încerca să paralizeze capacitățile ofensive ale Rusiei pe uscat, pe mare și în aer, astfel încât, chiar dacă poate continua să lupte, nu poate câștiga.

Acum un an, Ucraina avea lipsă de personal și se extinsese prea mult cu o incursiune în Kursk, în Rusia. Forțele ruse avansau încet, cu costuri enorme, iar timpul nu era de partea Ucrainei. Kievul se temea că, dacă se retrăgea, ar fi pierdut încet. În mai anul acesta, Rusia a încercat să profite de acest avantaj cu o ofensivă de amploare.

Rezultatele au fost dezamăgitoare. Un studiu recent realizat de The Economist a arătat că Rusia a cucerit doar 0,4% din teritoriul Ucrainei în ofensiva sa din vară.

Forțele ruse au străpuns recent apărarea orașului Pokrovsk, dar acest lucru nu schimbă situația strategică și, în orice caz, era prevăzut de aproximativ un an. În ritmul actual, Rusia ar avea nevoie de 103 ani pentru a cuceri întreaga Ucraină.

Între timp, potrivit sondajului realizat de același studiu pe baza datelor disponibile, numărul victimelor ruse a crescut cu 60% în 2025, totalizând între 984.000 și 1.438.000, inclusiv 190.000 până la 480.000 de morți. Un oficial american a declarat pentru The Atlantic că numărul victimelor ucrainene este de aproximativ un sfert până la o treime din cel al rușilor.

Poziția Ucrainei este mai sustenabilă decât era înainte. La începutul acestui an, Kievul se confrunta cu o penurie de arme, deoarece proviziile pe care administrația Biden le pusese la dispoziție se epuizaseră. Trump a remediat parțial această penurie prin vânzarea de arme NATO pentru a fi transferate Ucrainei (totuși, sunt încă necesare mai multe arme de apărare aeriană).

De asemenea, Trump a impus recent sancțiuni asupra sectorului energetic rus, ceea ce va contribui la înăsprirea presiunii financiare asupra eforturilor de război ale Rusiei.

Totuși, ceea ce Trump pare să vrea cu adevărat nu este să ajute Ucraina să câștige un război mai lung, cât să-și revigoreze diplomația pentru un acord de pace. Și în acest scop, el poate face ceva mai mult: poate globaliza eforturile sale de pace, poate prin convocarea unui summit de pace și prin presiuni asupra altor țări pentru a accepta încetarea imediată a războiului în condițiile actuale.

Ucraina a organizat și a participat la summituri de pace și în trecut, dar a avut dificultăți în a convinge țările din sudul globului să accepte propunerile sale pentru soluționarea problemelor restante dintre ea și Rusia. Faptul că Zelenski acceptă acum un armistițiu necondiționat face această sarcină mult mai ușoară. Brazilia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Senegal, India și alte națiuni care au militat pentru pace vor fi greu de convins să respingă o perspectivă clară de realizare a acesteia, mai ales acum că Trump a exclus aderarea Ucrainei la NATO.

Obiectivul lui Trump ar putea fi acela de a mobiliza majoritatea țărilor lumii pentru a solicita un armistițiu imediat și necondiționat, detaliile privind punerea în aplicare urmând a fi stabilite de părți. Rusia s-ar opune acestui demers, dar ar fi nevoită să explice de ce.

Procesul ar evidenția absurditatea cererilor lui Putin privind concesii teritoriale suplimentare și demilitarizarea Ucrainei. În calitate de cel mai apropiat aliat al Rusiei, China nu ar rupe relațiile cu Moscova prin susținerea unui armistițiu necondiționat, dar și ea ar fi pusă într-o situație incomodă, fiind nevoită să explice această alegere, mai notează The Atlantic. Trump ar putea înregistra unele progrese pe măsură ce țările ar semna acordul, iar Ucraina ar primi un impuls moral la începutul unei ierni lungi și dificile.

Este puțin probabil ca războiul din Ucraina să se încheie cu o singură realizare spectaculoasă. Dar aceste măsuri și puțină răbdare ar putea contribui la crearea condițiilor pentru o soluție pe termen lung, una care să nu implice distrugerea și subjugarea vecinului său de către Rusia.