Pe 9 noiembrie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Nectarie din Eghina, cunoscut ca ocrotitor al celor bolnavi și suferinzi. Renumit pentru smerenie, blândețe, puterea rugăciunii și iubirea față de oameni, Nectarie rămâne unul dintre cei mai iubiți și cinstiți mijlocitori în lumea creștină contemporană.

Sfântul Nectarie rămâne un simbol al credinței, răbdării și vindecării pentru milioane de credincioși din întreaga lume.

Sfântul Nectarie s-a născut în 1846, în Silivria, Tracia (Turcia de astăzi), primind la botez numele Anastasie Kephalas. A crescut într-o familie modestă și credincioasă și, încă din copilărie, s-a apropiat de rugăciune și viața duhovnicească. După ce și-a continuat studiile la Constantinopol și apoi la Atena, Anastasie a ales calea monahismului, primind numele Nectarie. Blândețea, smerenia și devotamentul său față de credință l-au făcut cunoscut atât printre clerici (membrii bisericii), cât și printre credincioși, transformându-l într-un exemplu de viață trăită întru Hristos.

Din cauza unor intrigi bisericești și a unor clerici care l-au acuzat pe nedrept că ar urmări scaunul patriarhal al Alexandriei, Sfântul Nectarie a fost îndepărtat din slujirea sa și trimis în Grecia, în anul 1890. Patriarhul Sofronie al Alexandriei a emis o ordonanță prin care i-a retras rangul arhieresc, o decizie pe care Nectarie a primit-o în tăcere și cu smerenie, demonstrând credință neclintită și răbdare.

Odată ajuns în Grecia, Sfântul Nectarie s-a dedicat educației teologice, fiind numit director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios din Atena. După un timp a renunțat la funcția de conducere și s-a retras în insula Eghina, unde a întemeiat Mănăstirea „Sfânta Treime” - un loc de rugăciune pentru credincioși. Aici și-a petrecut și ultimii ani ai vieții.

Sfântul Nectarie a trecut la cele veșnice la data de 8 noiembrie 1920, după o lungă și grea suferință provocată de cancer, pe care l-a îndurat cu credință și răbdare. La scurt timp după moarte, s-a descoperit că trupul Sfântului era neputrezit și răspândea un miros plăcut de mir, semn al sfințeniei sale. Pe 3 septembrie 1953, moaștele sale au fost dezgropate și așezate spre închinare în biserica mănăstirii din Eghina, loc care continuă să atragă mii de pelerini și astăzi.

Praznicul din 9 noiembrie este, pentru creștinii ortodocși, un moment de rugăciune, speranță și recunoștință. Sfântul Nectarie este invocat în gânduri și rugăciuni de persoanele care se confruntă cu boli grave, în special cancerul, fiind considerat, prin mărturii consemnate din scrierile vechi, un vindecător prin credință. Pentru mulți credincioși, această zi nu este numai o comemorare religioasă, ci o sărbătoare a credinței și nădejdii, o zi în care oamenii își deschid sufletul spre lumină și alinare.

Tradiția spune că Sfântul Nectarie nu îi ajută numai pe cei bolnavi, ci și pe cei nedreptățiți, împovărați sau lipsiți de speranță, fiind un model al răbdării și al iubirii fără margini. În biserici, pe 9 noiembrie se săvârșesc slujbe speciale și acatiste, iar credincioșii aduc icoane, ulei, lumânări și flori. Se citesc rugăciuni de vindecare și se face pomenirea celor aflați în suferință.