Rusia a început oficial operațiunile la procesul de efectuare a testelor nucleare, deși pregătirile pentru teste păr să fi debutat încă din 2023.
Vladimir Putin a anunțat începerea pregătirilor pentru „teste nucleare complete”. Deocamdată, directiva se limitează formal la elaborarea unui plan pe care guvernul trebuie să îl redacteze și să îl supună aprobării Consiliului de Securitate — o măsură care pare să vizeze asigurarea responsabilității colective în rândul elitei conducătoare a Rusiei odată ce se va da „undă verde”, scrie Defense Express.
Intenția de a relua testele nucleare reale a devenit clară pentru prima dată în urmă cu doi ani, când, în noiembrie 2023, Moscova și-a retras ratificarea Tratatului de interzicere totală a testelor nucleare (CTBT) din 1996.
De atunci, Rusia a efectuat, aproape sigur, pregătiri la scară largă pentru potențiale teste la poligonul său istoric Novaia Zemlia, care a funcționat între 1955 și 1990. În acea perioadă, poligonul a găzduit 132 de detonări nucleare, dintre care doar 42 au fost subterane. Restul au fost atmosferice sau subacvatice. Printre acestea s-a numărat și detonarea „Bombei Țarului”, un dispozitiv cu hidrogen de 58 de megatone — cea mai puternică armă nucleară explodată vreodată.
Novaia Zemlia este un arhipelag din Oceanul Arctic , situat la 900 km nord-est de Finlanda, țară în Uniunea Europeană.
De la retragerea din CTBT, Rusia nu s-a confruntat cu restricții legale privind efectuarea de explozii nucleare. Cu toate acestea, rămâne o întrebare importantă: cum ar fi efectuat un astfel de test și dacă Moscova se consideră în continuare obligată să respecte Tratatul din 1963 privind interzicerea testelor cu arme nucleare în atmosferă, în spațiul cosmic și sub apă, semnat cu Statele Unite. Acest tratat are o durată nedeterminată, dar permite retragerea cu un preaviz de trei luni.
Răspunsul la această întrebare va determina tipul de test pe care Rusia l-ar putea efectua. O detonare subterană, de exemplu, ar avea un impact public limitat: vizual, ar fi puțin mai mult decât o cameră tremurândă, așa cum s-a văzut în testele subterane efectuate de SUA în 1992.
O încărcătură îngropată la mică adâncime ar putea produce o prăbușire vizibilă a solului, dar ar fi puțin spectaculoasă.
În schimb, o detonare atmosferică ar fi prima de acest fel din 1980, când China a efectuat un test de 4 megatone la Lop Nur. O astfel de demonstrație ar putea fi însă exact ceea ce Moscova dorește să arate.
O opțiune de compromis ar putea fi o detonare subacvatică, care oferă imagini spectaculoase, eliberând în același timp mai puține materiale radioactive în atmosferă.
De asemenea, este demn de remarcat faptul că, în majoritatea testelor nucleare, ogiva în sine a fost testată separat de vehiculul de lansare. Aceste teste au fost în primul rând științifice și tehnice, concentrându-se pe măsurători, diagnosticare și validarea conceptelor de proiectare. Dacă Kremlinul ar putea lansa efectiv o rachetă cu o ogivă nucleară activă către poligonul Novaia Zemlia depinde în totalitate, după cum spun unii analiști, de starea psihologică a lui Vladimir Putin.
În cele din urmă, intenția Rusiei de a relua testele nucleare, indiferent de forma pe care o va lua, este încă o dovadă că amenințările nucleare rămân principalul mijloc de comunicare al Kremlinului cu lumea civilizată.