Începând din secolul XXI, companiile private au început să lanseze sateliți într-un ritm fără precedent, iar astăzi orbita terestră conține în jur de 32.000 de sateliți și fragmente care înconjoară planeta având o viteză uriașă.
Unele rapoarte indică faptul că, până la finalul acestui deceniu, s-ar putea să fie peste 60.000 de sateliți activi în spațiu, potrivit The Guardian.
Ceea ce a început cândva cu câteva nave spațiale științifice și militare s-a transformat într-un flux continuu de obiecte lansate pe diverse orbite în jurul Pământului, fiecare având o gamă diferită de funcții.
Statele Unite și Rusia, căreia i s-au adăugat toate lansările în spațiu organizate de Uniunea Sovietică, sunt responsabile, de departe, pentru cele mai multe obiecte care se află acum pe orbită. Din cealaltă categorie, doar China și Franța au lansat peste 1.000 de obiecte pe orbită.
SUA și China domină acum acest domeniu. Rusia a lansat doar 284 de obiecte în spațiu din 2020 și până în prezent, reprezentând 1% din totalul lansărilor. De partea cealaltă, obiectele lansate de SUA în spațiu în aceeași perioadă reprezintă 49% din total, iar în cazul Chinei 36%.
Aceste noi mega-constelații au declanșat dezbateri aprinse printre astronomi legate de poluarea luminoasă și au contribuit la complexitatea gestionării traficului orbital într-un spațiu tot mai aglomerat.
Astronomii se tem că viitoarele coliziuni vor provoca un efect de domino în care orbita terestră se va umple cu fragmente mici de metal ce vor forma un strat aproape impenetrabil de deșeuri spațiale.
„Cred că riscul unui eveniment în lanț este real, dar ar avea loc în mai multe decenii”, a spus Jonathan McDowell, care a lucrat la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică. „Nivel actual al pericolului este destul de tolerabil.”
Sistemul din prezent funcționează doar dacă există o cooperare constantă. Operatorii de sateliți își mută zilnic aparatele de pe orbită ca să evite coliziunile.
Dacă această cooperare s-ar opri, McDowell avertizează că ar dura doar câteva zile sau săptămâni ca situația să scape de sub control. „Situația pare fragilă. E nevoie doar de doi jucători să greșească în aceeași zi”, a spus McDowell.
Înlăturarea de pe orbită a marilor sateliți inactivi ar ajuta la reducerea riscului ca un astfel de scenariu să se întâmple. Agențiile spațiale testează mereu diverse metode de a scoate de pe orbită sateliții, inclusiv prin prinderea lor în plase, cu un braț robotic atașat de un alt satelit sau cu un laser foarte puternic care să le schimbe cursul de zbor.