Multe țări europene și-au dat seama că trebuie să cheltuie mai mult pe arme pentru a-și reduce dependența de Statele Unite. Asta înseamnă de multe ori că vor fi nevoite să reducă fondurile destinate „untului”, care în metafora „arme vs. unt” reprezintă ajutoarele sociale și pensiile, întrucât multe guverne din Europa și-au epuizat capacitatea de a se împrumuta ieftin și de a cheltui mai mult.
Pe măsură ce populația Europei continuă să îmbătrânească, cheltuielile pentru asistența socială vor crește. Partidele de opoziție au profitat de această situație pentru a atrage mai mulți votanți de partea lor, promițând că vor cheltui mai mult pe „unt”, ceea ce a crescut riscul politic pentru liderii care nu fac la fel.
Multe țări europene se găsesc acum „prinse între ciocan și nicovală”, după cum a observat și ministrul suedez al apărării, Pal Jonson. „Această călătorie ar fi trebuit să înceapă mult mai devreme”, a mai spus Jonson, a cărui țară și-a triplat cheltuielile militare din 2017 și până în prezent.
Sistemele de pensii atât de lăudate ale Europei au fost gândite pentru niște societăți mult mai tinere, în care o forță de muncă numeroasă îi poate susține pe actualii pensionari și, care, la rândul ei, va putea fi susținută în viitor de generațiile următoare.
În prezent, Europa îmbătrânește într-un ritm accelerat, iar sistemul nu face față. Costul pensiilor s-a mărit, iar economiile europene nu cresc destul de repede pentru a obține veniturile fiscale necesare acoperirii acestor costuri.
Pentru a umple acest gol și pentru a susține, în același timp, cheltuieli tot mai mari pentru apărare, guvernele trebuie să crească taxele, să reducă ajutoarele sociale, să atragă mai mulți lucrători din afara granițelor care să susțină economia sau să împrumute bani.
Primele trei opțiuni sunt, de obicei, nepopulare în rândul votanților. În privința împrumuturilor, Germania este singura care poate acum să profite pe deplin de această opțiune, întrucât s-a împrumutat foarte puțin înainte de a avea nevoie de noi fonduri pentru reînarmare.
„Italia, Spania și Franța au un spațiu fiscal limitat pentru aproape orice nou program major de cheltuieli”, a spus Christoph Trebesch, economist de la Universitatea Kiel din Germania.
Cercetătorii francezi au estimat că țara are nevoie să cheltuie 3,5% din PIB pentru a-și îmbunătăți semnificativ armata. Pentru a acoperi aceste costuri, ar fi nevoie de o creștere de aproape 10% a TVA-ului în următorii cinci ani sau o creștere similară a impozitului pe avere pentru „ultra-bogați”.
Partidele de extremă dreapta din Europa au atras tot mai mulți alegători din clasa muncitoare, în primul rând, prin opoziția lor față de orice tăiere a pensiilor.
„Bugetul nostru public se micșorează”, a spus și Reem Alabali Radovan, ministrul german pentru dezvoltare. Politicienii vor trebui să găsească noi metode creative de a îmbunătăți programele de dezvoltare și ajutor, întrucât bugetul „va continua să scadă”.
Dacă criza energetică provocată de războiul din Iran va continua și va produce pagube economice și mai mari, guvernele vor fi presate să cheltuie mai mult sau să scadă taxele în încercarea de a stimula creșterea economică.
Această strategie funcționează doar dacă este posibil să crești valoarea împrumuturilor fără să intri într-o criză fiscală, iar mulți experți se tem că Europa se va confrunta cu o astfel de criză.
„Cât de mult va putea continua asta înainte ca piețele să reacționeze?”, a spus Beata Javorcik, economist-șef al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare. „Crizele se declanșează mai greu decât ai crede, dar, odată ce au loc, se extind mult mai repede.”