„Climatul politic din Norvegia a devenit din ce în ce mai ostil față de proprietarii de afaceri”, a declarat Borgenhaug, care a plecat din țara scandinavă în 2022.
Cu un impozit pe avere care datează din 1892 și o cultură a transparenței care permite cetățenilor să vadă declarațiile fiscale ale altora, Norvegia are mai multă experiență decât majoritatea țărilor în ceea ce privește impozitarea bogătașilor. Modelul său oferă lecții pentru țările care dezbat măsuri similare, de la Marea Britanie la Franța și Italia, sau chiar un oraș precum New York.
Concluzia: un impozit pe avere va speria unii milionari, dar dacă este stabilit la un nivel suficient de larg, veniturile pot fi totuși avantajoase.
Impozitul a fost o problemă decisivă în alegerile din Norvegia din septembrie, care au readus Partidul Laburist la putere. Partidul a majorat impozitul și a înăsprit regulile de ieșire din țară în timpul mandatului său anterior.
Persoanele fizice plătesc 1% din averea netă între 1,76 milioane și 20,7 milioane de coroane (174.000 - 2 milioane de dolari) și, începând din 2022, 1,1% peste această sumă. Exact 671.639 de persoane – aproximativ 12% din populație – au plătit în 2023.
Locuințele principale beneficiază de o reducere de 75% din valoarea estimată; acțiunile și proprietățile comerciale beneficiază de o reducere de 20%. Activele din străinătate sunt incluse, dar datoriile sunt deductibile.
Părăsirea Norvegiei declanșează o taxă de ieșire de 37,8% asupra câștigurilor de capital nerealizate peste 3 milioane de coroane – cum ar fi câștigurile nominale din acțiuni care au crescut în valoare, dar care nu au fost încă vândute. Lacunele care permiteau emigranților să amâne plata pe termen nelimitat au fost eliminate în 2024.
Schimbările au transformat un firicel într-un pârâu. Datele furnizate de grupul de reflecție conservator Civita arată că 261 de rezidenți cu active de peste 10 milioane de coroane (973.000 de dolari) au plecat în 2022 și 254 în 2023 - mai mult decât dublul ratei obișnuite înainte de majorare.
Clasamentul celor mai bogați 400 de oameni din Norvegia, întocmit de revista de afaceri Kapital, arată că 105 dintre aceștia locuiesc acum în străinătate sau și-au transferat averea către rude care locuiesc acolo. Unele dintre fotografiile lor sunt expuse pe un „perete al rușinii” în birourile micii formațiuni de opoziție Partidul Socialist de Stânga.
Susținătorii spun că impozitul acționează ca un mecanism de redistribuire într-o țară care a eliminat impozitul pe moștenire în 2014 și se numără printre cele mai bogate din lume datorită petrolului, transportului maritim și pescuitului.
Norvegia canalizează toate veniturile din industria petrolieră și de gaze într-un fond suveran de investiții și limitează retragerile anuale la 3% din valoarea fondului, în conformitate cu o regulă fiscală autoimpusă.
Aceasta înseamnă că trebuie să găsească alte surse de venituri.
„Impozitul pe avere face ca sistemul fiscal personal să fie mai progresiv decât impozitul pe venit”, a declarat pentru Reuters vice-ministrul finanțelor Ellen Reitan.
Veniturile din acest impozit au crescut în ciuda exodului și se situează acum la 0,6% din PIB — o sumă deloc neglijabilă. Pentru a pune lucrurile în context, guvernul laburist britanic caută economii de o magnitudine similară pentru a-și atinge obiectivele fiscale.
Cercetările efectuate de oficiul de statistică al Norvegiei arată că antreprenorii au suficientă lichiditate pentru a plăti și că povara cade în mod covârșitor asupra celor mai bogați. Un alt studiu sugerează că impozitul poate stimula investițiile în capitalul uman.
Norvegia rămâne una dintre cele mai egale țări din lume și ocupă un loc fruntaș în ceea ce privește ușurința de a face afaceri.
„Aceste concluzii sugerează că impozitul pe avere nu împiedică în mod direct investițiile la nivel de întreprindere sau ocuparea forței de muncă”, a declarat Roberto Iacono, profesor la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie (NTNU).
Un sondaj realizat de agenția Response pentru cotidianul Aftenposten chiar înainte de alegerile din septembrie a arătat că 39% dintre norvegieni doreau menținerea sau majorarea impozitului pe avere, în timp ce 23% doreau o reducere și 28% solicitau abolirea acestuia.
Guvernul laburist al Norvegiei dorește o negociere amplă privind reforma fiscală în următorii doi ani, invitând toate părțile la masa discuțiilor. Care este problema? Impozitul pe avere rămâne – într-o formă sau alta.
Criticii spun că acest model penalizează proprietatea internă și riscă să golească baza antreprenorială a Norvegiei.
„Sistemul de impozitare a averii îngreunează concurența companiilor cu restul lumii”, a declarat Knut-Erik Karlsen, care și-a făcut averea din suplimente alimentare pe bază de ulei de pește și s-a mutat recent în Elveția.
Norvegia impozitează câștigurile de capital, spre deosebire de Elveția, și impune taxe mai mari pe muncă decât media OCDE.
Aproximativ 40% dintre emigranți sunt proprietari de afaceri, potrivit cercetătoarei Christine Blandhol de la Princeton, care estimează că ultimele modificări fiscale vor reduce producția Norvegiei cu 1,3% pe termen lung. Alții consideră că impozitul afectează performanța firmelor.
Impozitul pe avere este deosebit de dureros pentru fondatorii de start-up-uri, care plătesc impozite pe capital cu mult înainte de a obține profituri.
Are Traasdahl a părăsit Norvegia în 2000 pentru a comercializa tehnologia mobilă europeană în SUA, fondând și vânzând ulterior mai multe firme de tehnologie, inclusiv aplicația cunoscută acum sub numele de iHeartRadio.
„Nu aș fi avut nicio șansă să construiesc în Norvegia ceea ce am construit în Statele Unite”, a spus el.
Norvegia are unul dintre cele mai scăzute niveluri de capital de risc din Europa ca procent din PIB – jumătate din cel al Suediei și cu mult în urma Statelor Unite, arată datele OCDE.
Moștenitorii pleacă adesea înainte de a prelua controlul asupra acțiunilor. Laurence Odfjell, care se află acum în Singapore, spune că rămânerea în țară l-ar fi putut costa controlul asupra grupului său de transport maritim în perioada de recesiune care a urmat crizei financiare globale din 2008.
„Nu aveam de gând să las compania noastră să se scufunde sub conducerea mea din cauza lipsei de capital”, a spus el.
Până în prezent, nicio altă țară nu a urmat calea Norvegiei.
Legiuitorii francezi au renunțat la impozitul de 2% pe averile de peste 100 de milioane de euro, care a făcut senzație în presă, optând în schimb pentru o taxă mai mică pe activele personale depozitate în holdinguri – o măsură care se estimează că va genera doar 1 miliard de euro.
De cealaltă parte a Canalului Mânecii, guvernul laburist britanic a exclus introducerea unui impozit formal pe avere, dar insistă că va continua să se bazeze pe cei „cu umerii cei mai lați”.
Italia, la rândul său, rămâne alergică la creșterile impozitelor pe moșteniri, dar își înăsprește în liniște regimul fiscal uniform pentru străinii bogați.
Între timp, milionarii continuă să aleagă să plece. Norvegia este pe cale să piardă încă 150 în acest an – un exod considerabil pentru o țară cu doar 5,6 milioane de locuitori – potrivit Henley & Partners, care oferă consultanță clienților bogați în materie de relocare, și New World Wealth, care se bazează pe surse publice, inclusiv LinkedIn.
Marea Britanie se află în fruntea listei globale, cu 16.500 de plecări preconizate după eliminarea facilităților fiscale pentru rezidenții străini. Emiratele Arabe Unite, Statele Unite și Italia se numără printre cei mai mari câștigători.
Coeziunea socială și bogăția petrolieră a Norvegiei pot face ca modelul său să fie greu de copiat. Dar economiștii spun că acest lucru arată că orice astfel de impozit implică un compromis cu dimensiuni economice și politice.
„Lipsa unui impozit pe avere duce la o inegalitate mai mare, iar existența acestuia înseamnă mai puțin capital pentru start-up-uri”, a spus profesorul Iacono de la NTNU. „Politica trebuie să găsească un echilibru.”
Citește și:
Norvegia, țara care s-a îmbogățit prea mult? Fondul suveran provoacă îngrijorare printre economiști: „Devenim mulțumiți de sine”