Discutia integrală:

Claudiu Pândaru: Donald Trump l-a invitat pe Volodimir Zelenski la Casa Albă, după ce se întâlnise anterior cu Vladimir Putin. Se vorbește tot mai mult despre o posibilă pace în Ucraina. Florin, suntem aproape?

Florin Negruțiu: Aproape de ce? Pacea e un cuvânt înșelător. Depinde ce fel de pace vorbim. Dacă este o pace în care Putin nu cedează nimic din pretențiile sale inițiale — o Ucraină neutră, fără NATO, cu un guvern-marionetă și cu teritoriile ocupate recunoscute ca rusești — atunci nu e pace. Este o capitulare în fața forței.

Să fim clari: poziția Rusiei nu s-a schimbat deloc. În schimb, Trump i-a pus din nou covorul roșu lui Putin. I-a validat visul de a fi considerat o mare putere, fără să obțină nimic în schimb. Rusia este mult mai slabă acum — militar și economic. Dar Trump se comportă de parcă Putin ar avea din nou URSS-ul în spate.

Claudiu Pândaru: Paradoxal, Trump a reușit să aducă la aceeași masă liderii europeni și pe Zelenski. A setat cadrul unor discuții. Dar dacă Putin vine doar să tragă de timp, nu discutăm despre un final al războiului, ci despre o continuare sub altă formă.

Ce mă îngrijorează însă profund este absența României din această ecuație. Cine ne reprezintă? Cine duce acolo temele noastre de securitate, de la Marea Neagră, de la granițele noastre? Dacă România nu e activă într-o eventuală arhitectură post-război pentru securitatea regiunii, atunci nu vom primi nici garanții de securitate. Nici protecție. Și nici loc la masă.

Florin Negruțiu: Exact. Iar pentru o țară ca România, aflată în prima linie a lumii libere, asta nu e o opțiune. E o vulnerabilitate.