Rezultatele reprezintă un pas important către identificarea mecanismului prin care aceste substanțe provoacă boli și ar putea ajuta medicii să depisteze, să diagnosticheze și să trateze problemele de sănătate la persoanele expuse la PFAS înainte ca acestea să avanseze.

De asemenea, cercetarea ar putea indica și alte afecțiuni potențial cauzate de PFAS, care nu au fost încă identificate, au precizat autorii studiului.

Studiul se numără printre primele care analizează modul în care substanțele PFAS influențează activitatea genelor, fenomen numit epigenetică.

„Aceasta ne oferă un indiciu despre ce gene și ce tipuri de PFAS ar putea fi importante”, a declarat Melissa Furlong, cercetătoare la College of Public Health al Universității din Arizona și autoarea principală a studiului.

PFAS reprezintă o clasă de aproximativ 15.000 de compuși, utilizați cel mai frecvent pentru a face produsele rezistente la apă, pete și grăsime.

Compușii au fost asociați cu cancer, malformații congenitale, scăderea imunității, colesterol ridicat, boli renale și o gamă largă de alte probleme grave de sănătate. Sunt denumiți „substanțe chimice eterne” deoarece nu se degradează în mod natural în mediul înconjurător.

Cercetarea a analizat sângele a aproximativ 300 de pompieri din patru departamente din SUA, expuși la niveluri ridicate de PFAS. Aceste substanțe sunt ingredientul principal din majoritatea spumelor utilizate pentru stingerea incendiilor și sunt frecvent folosite în echipamentele de protecție purtate de pompieri datorită proprietăților lor de respingere a căldurii.

Furlong a spus că a fost surprinsă de numărul de gene și de căi biologice afectate de PFAS, ceea ce sugerează că substanțele ar putea cauza sau contribui la o gamă largă de probleme de sănătate. Studiul nu a demonstrat că aceste substanțe provoacă în mod direct anumite boli, însă rezultatele indică modificări biologice care ar putea preceda apariția lor.

Genele au roluri variate în apariția sau prevenirea bolilor, iar PFAS modifică practic modul în care acestea ar trebui să funcționeze, a explicat Furlong.

O genă poate acționa ca supresor tumoral, însă PFAS interferează cu modul în care se exprimă, influențând dacă se dezvoltă cancer și ce tip de cancer.

De exemplu, PFOS, unul dintre cei mai comuni și periculoși compuși din categoria PFAS, reduce nivelurile genei miR-128-1-5p, asociată cu dezvoltarea cancerului. Formele ramificate de PFOS au fost legate de modificări la alte cinci gene, inclusiv unele care reglează dezvoltarea cancerului.

S-a constatat că diferiți compuși PFAS și structurile lor chimice afectează gene diferite și sunt asociați cu rezultate diferite asupra sănătății. Nu toți compușii influențează expresia genelor.

Cercetarea a identificat legături între modificările genelor asociate PFAS și căi biologice implicate în leucemie, precum și în cancerele de vezică urinară, ficat, tiroidă și sân. Alte gene și căi biologice au fost implicate în boala Alzheimer, precum și în boli autoimune și infecțioase, cum ar fi lupusul, astmul și tuberculoza.

Furlong a precizat că nu este încă clar în ce etapă a proceselor biologice este declanșată boala, însă imaginea este suficient de conturată pentru a indica posibile tratamente. Companiile farmaceutice încearcă să dezvolte medicamente care ar putea modifica activitatea genelor și, astfel, să prevină dezvoltarea bolilor asociate PFAS.