Un oposum minuscul, care are câte un deget extrem de lung pe fiecare mână, este una dintre cele două specii considerate dispărute care au fost descoperite în Papua de Vest, într-o descoperire științifică descrisă drept „excepțională”.
Cealaltă specie este un planor arboricol cu coadă inelată, a cărui coadă poate apuca ramurile. Ambele au fost găsite trăind în păduri tropicale izolate, după ce se credea că au dispărut acum aproximativ 6.000 de ani.
Descoperirea unor exemplare vii ale unei specii considerate pierdute este rară, dar identificarea a două astfel de specii este „remarcabilă”, spun oamenii de știință care și-au publicat concluziile vineri în revista Records of the Australian Museum.
Astfel de descoperiri sunt cunoscute sub numele de „taxon Lazarus”.
„Descoperirea unui singur taxon Lazarus… este o descoperire excepțională”, a declarat profesorul Tim Flannery, un cunoscut om de știință australian, cel mai bine cunoscut pentru cartea sa din 2005, The Weather Makers, despre schimbările climatice.
„Dar descoperirea a două specii, considerate dispărute de mii de ani, este remarcabilă.”
Prima specie redescoperită a fost oposumul pigmeu cu degete lungi, un marsupial cu dungi, care cântărește aproximativ 200 de grame și despre care se crede că a dispărut din Australia în timpul Epocii Glaciare.
O trăsătură distinctivă este faptul că, pe fiecare mână, al patrulea deget al oposumului este de două ori mai lung decât celelalte, lucru care, spun oamenii de știință, îl ajută să scoată larvele insectelor care trăiesc în lemn – principala sa sursă de hrană.
A doua specie este planorul arboricol cu coadă inelată, care, la fel ca ruda sa australiană – greater glider – trăiește în scorburile copacilor înalți.
Descoperirile au fost făcute după ce cercetătorii au reconstituit, piesă cu piesă, un adevărat puzzle: au analizat fosile vechi de zeci de ani, fotografii rare și specimene din colecții muzeale pentru a aduna indicii, înainte de a merge în expediții în zone izolate din Noua Guinee.
Flannery, împreună cu un alt coautor al studiului, profesorul Kris Helgen, și cercetători de la Universitatea din Papua au discutat cu bătrânii comunităților locale din clanurile Tambrauw și Maybrat – unele dintre ele intrând în contact cu lumea modernă abia în anii 1960.
Identificarea speciilor nu ar fi fost posibilă fără ajutorul lor, potrivit Rikei Korain, o femeie din comunitatea Maybrat și coautoare a studiului.
„Sunt oameni foarte tradiționali”, a adăugat Flannery, explicând că planorul arboricol este considerat atât de sacru încât „nu doar că nu îl vânează, dar nici nu îi rostesc numele”.
Totuși, habitatul planorului este din ce în ce mai amenințat de exploatările forestiere din zonă, a spus Flannery.
Acest lucru a determinat, în parte, oamenii de știință și organizațiile pentru protecția faunei să încerce să obțină recunoașterea drepturilor comunităților locale asupra pădurilor, pentru a se asigura că exploatarea lemnului nu poate avea loc fără consimțământul lor.