Formula de calcul a datei Paștelui își are originea în hotărârile Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325 d.Hr., când s-a stabilit un principiu unitar pentru întreaga lume creștină.
Stabilirea datei la care este celebrat Paștele ține de un calcul complex, bazat pe două repere astronomice esențiale. Primul este echinocțiul de primăvară, stabilit convențional între 20 și 21 martie, moment care marchează echilibrul dintre zi și noapte. Al doilea este un reper variabil - prima Lună plină care urmează după acest echinocțiu, cunoscută drept Luna plină pascală.
Pentru determinarea exactă a sărbătorii sunt luate în calcul atât ciclurile solare, cât și cele lunare, într-un interval de referință de 19 ani, denumit ciclu pascal. Această metodă explică de ce Paștele nu are o dată fixă și este celebrat în fiecare an la momente diferite.
Regula de bază este simplă: Paștele se sărbătorește în prima duminică de după Luna plină pascală. Dacă evenimentul are loc înainte de echinocțiul de primăvară, atunci nu este luat în calcul, fiind necesară așteptarea următoarei faze de Lună plină, care apare la aproximativ 29 de zile distanță.
De asemenea, dacă Luna plină pascală este într-o zi de duminică, sărbătoarea va fi amânată pentru duminica următoare. În schimb, dacă această fază coincide cu echinocțiul de primăvară și are loc într-o zi de sâmbătă, Paștele poate fi celebrat chiar și a doua zi, respectiv duminică. Acest mecanism de calcul, păstrat de secole în tradiția creștină, face ca data Paștelui să varieze anual, în funcție de sincronizarea dintre mișcările Soarelui și ale Lunii.
Data Învierii Domnului nu coincide întotdeauna în cele două mari confesiuni creștine, diferențele fiind generate de sistemele calendaristice utilizate în stabilirea acestei sărbători. Până în anul 1582, calculul era unitar în lumea creștină. Reforma inițiată de Papa Grigore al XIII-lea a introdus calendarul gregorian, adoptat ulterior de majoritatea statelor occidentale. În România, biserica ortodoxă a făcut această schimbare în 1924.
Există însă comunități ortodoxe care nu au aplicat această reformă și continuă să folosească calendarul iulian, cunoscut drept „stil vechi”. Această diferență de reper calendaristic conduce la stabilirea unor date distincte pentru Paște. În acest context, Patriarhia Ierusalimului, biserica ortodoxă rusă și biserica ortodoxă sârbă utilizează în continuare calendarul „neîndreptat”, ceea ce face ca sărbătoarea Învierii să fie celebrată la momente diferite față de alte biserici ortodoxe care folosesc calendarul revizuit.
În anul 2026, Paștele catolic este celebrat duminică, 5 aprilie. Principalele repere din calendarul catolic sunt:
Paștele ortodox este celebrat duminică, 12 aprilie 2026, la o săptămână după cel catolic. Perioada premergătoare este definită de o serie de momente liturgice și obiceiuri cu o profundă semnificație spirituală, dintre care cele mai importante sunt:
Momentul central este slujba de Înviere, în noaptea de 11 spre 12 aprilie, când credincioșii primesc Lumina Sfântă și vestesc Învierea prin salutul „Hristos a înviat!”.
Atât în tradiția ortodoxă, cât și în cea catolică, Săptămâna Mare are o semnificație profundă, fiind perioada în care sunt rememorate ultimele zile din viața lui Iisus Hristos. Aceasta include momente esențiale precum: Cina cea de Taină, judecata și răstignirea, moartea și punerea în mormânt. Participarea la slujbe, postul și reculegerea spirituală sunt elemente centrale ale acestei perioade.